Actul administrativ fiscal

Aşa cum am reţinut pe parcursul acestui proiect, în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice, locul central îl ocupă actele administrative. Când spunem că o formă concretă de activitate dă naştere la efecte juridice, înţelegem că acesta dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. În această categorie mai pot fi incluse atât actele administrative cât şi contractele administrative.

Într-o definiţie succintă, am reţinut că actul administrativ poate fi definit ca fiind manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, realizată în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice. Actul administrativ implică respectarea unor condiţii de legalitate a căror încălcare este de natură a atrage sancţiunea nulităţii actului respectiv. Printr-un act administrativ iau naştere drepturi noi, se stabilesc obligaţii noi sau se sting cele vechi. Ca element specific, prin acte administrative se pot admite sau respinge pretenţii juridice formulate de către persoanele fizice sau juridice către organele administrative - chiar şi tăcerea organului administrativ competent este de natură a produce efecte juridice, de la caz la caz poate însemna un refuz sau o acceptare tacită.

Chiar dacă la emiterea unui act administrativ participă mai multe persoane, esenţial este că avem de a face cu o singură voinţă juridică, a organului administrativ. În oricare dintre cazuri esenţială rămâne manifestarea unilaterală de voinţă a organului administrativ; nu putem vorbi despre consimţământul persoanelor în sens contractual ci, doar, despre respectarea unor condiţii impuse de normele juridice pentru emiterea actului administrativ.

Pornind de la faptul că în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice locul central îl ocupă actele administrative pe parcursul proiectului am avut în vedere o prezentare detaliată a aspectelor legate de ”Actele administrative de autoritate şi actele administrative de gestiune”.

În primul rând am considerat oportun ca în cadrul capitolului introductiv să prezentam unele „Noţiuni generale privind actele administrative”. O primă analiză a vizat conceptul de act administrativ, reţinând în acest sens că acesta reprezintă manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, realizată în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice.

Pornind de la definiţia reţinută, am subliniat că actul administrativ implică respectarea unor condiţii de legalitate a căror încălcare este de natură a atrage sancţiunea nulităţii actului respectiv.

În capitolul 2 al lucrării am avut în vedere o prezentare exhaustivă a aspectelor legate de „Actele administrative de autoritate”. Sub acest titlul am analizat elementele care vizează noţiunea şi trăsăturile actului administrativ de autoritate, regimul juridic al actelor administrative de autoritate, forma şi procedura emiterii actului administrativ de autoritate, forţa juridică a actelor administrative de autoritate, efectele juridice ale actelor administrative de autoritate, încetarea efectelor juridice ale actelor administrative de autoritate şi, nu în ultimul rând, aspectele legate de controlul legalităţii actelor administrative de autoritate.

În Capitolul 3 denumit „Actele administrative de gestiune” am avut în vedere principalele elemente care caracterizează teoria contractului administrativ, analizând pe lângă definiţia şi trăsăturile actelor administrative de gestiune şi unele categorii de acte administrative de gestiune precum: actele de concesionare a serviciilor publice, actele de achiziţii publice, actele de închiriere a bunurilor proprietate publică şi actele de contractare a împrumuturilor de stat.

Lucrarea de faţă îşi dovedeşte importanţa teoretică şi practică întrucât analiza actului administrativ a fost şi este mereu actuală pornind de la premisa că actul administrativ continuă să aibă cea mai mare pondere între mijloacele de acţiune ale autorităţilor administraţiei publice.

Actele de autoritate reprezintă acele manifestări de voinţă ale autorităţilor administrative competente, prin care se creează situaţii juridice noi, supuse regimului de drept public.

Folosirea noţiunii de act administrativ urmăreşte să pună accentul pe ideea de activitate, utilizarea noţiunii de act de drept administrativ evoca ideea de regim juridic aplicabil.

Actele administrative de autoritate, calificate şi ca acte administrative de putere publica, sunt actele emise sau adoptate de o autoritate publică, în mod unilateral, pe baza şi în vederea executării legii, în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi de drept administrativ.

Pe parcursul acestui studiu se va avea în vedere o analiză detaliază a acestei categorii juridice – actul administrativ de autoritate, evidenţiind în acest sens aspectele ce ţin de noţiunea şi trăsăturile actului administrativ de autoritate, forma şi procedura emiterii actului administrativ de autoritate, forţa juridică a actelor administrative de autoritate şi efectele juridice ale actelor administrative de autoritate.

Toate aceste aspecte formează ceea ce denumim regimul juridic al actului administrativ de autoritate, probleme ce au fost detaliate pe parcursul acestei lucrari.

Actele administrative de gestiune sunt actele juridice încheiate de autorităţile administraţiei publice pentru exploatarea şi dezvoltarea proprietăţii publice şi serviciilor publice ale statului şi ale unităţilor administrativ teritoriale, cu particularii, persoane fizice sau juridice, române sau străine.

Actele de gestiune publică, denumite şi contracte administrative, sunt supuse unui regim mixt de drept public şi de drept privat, preponderent fiind regimul de dreptul public. Astfel, cea mai importantă categorie a actelor administrative de gestiune ale administraţiei publice o constituie contractele administrative.

În doctrină, actele de gestiune au fost denumite contracte administrative pentru a desemna contractele încheiate de administraţie cu particularii în scopul de a colabora împreună în vederea realizării unui serviciu public sau a unui interes general, subliniindu-se că aşa cum proprietatea publică are caractere specifice în raport cu proprietatea privată, libertatea contractuală a persoanelor publice prezintă particularităţi în raport cu libertatea contractuală a persoanelor private.

Altfel spus, principala modalitate prin care administraţia îşi exercită libertatea contractuală este reprezentată de contractul administrativ.

Principala caracteristică a contractelor administrative este inegalitatea de poziţie în care se găsesc actorii lui: autoritatea administrativă, în calitate de purtătoare a prerogativelor de putere publică, şi în consecinţă superioară particularului, poate stabili şi modifica unilateral unele clauze contractuale şi impune sancţiuni.

În lucrarea de faţă am încercat să expunem, într-o ordine cât mai exactă, acele aspecte ce ţin de formele de înfăptuire a administraţiei publice. În acest scop, am început aprofundarea studiului lucrării cu un capitol introductiv unde am insistat asupra unor aspecte generale privind ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului administrativ.

De asemenea, am punctat şi schimbările radicale intervenite în ştiinţa administraţiei şi dreptului administrativ, pentru că numai în condiţiile unor astfel de schimbări putem vorbi de o administraţie modernă.

În Capitolul II am dezvoltat cea mai importantă formă de înfăptuire a activităţii administrative şi anume actul administrativ. Pentru a percepe cât mai bine toate aspectele legate de acest subiect am avut în vedere nu numai date generale legate de această materie, ci am tratat actul administrativ sub mai multe aspecte.

În primul rând, am făcut o scurtă delimitare a actului administrativ faţă de alte operaţiuni administrative, pentru a nu exista nici o confuzie la acest nivel. În continuare am dezvoltat pe parcursul unor secţiuni separate următoarele situaţii legate de instituţia actului administrativ:

 noţiunea şi trăsăturile actului administrativ

 denumirea şi clasificarea actelor administrative

 forţa juridică a actului administrativ

 condiţiile de valabilitate şi procedura emiterii actelor administrative

 intrarea în vigoare a actelor administrative

 executarea actelor administrative

 încetarea efectelor actelor administrative

 suspendarea executării actelor administrative

 anularea actelor administrative

 revocarea actelor administrative

În capitolul III am analizat o problemă deosebit de importantă pentru activitatea administrativă de stat şi anume actul administrativ decizional. Activitatea administrativă, ca activitate umană, presupune, existenta unor decizii, care trebuie adoptate de organele administraţiei publice. În acest proces, trebuie să se manifeste o corectitudine totală, pentru că rezultatele vor fi întotdeauna suportate de cetăţeni, ei fiind în cele mai multe cazuri, destinatarii direcţi ai unor astfel de acţiuni. Şi acest subiect, ca şi actul administrativ, a fost tratat pe larg în lucrare, dată fiind importanţa deosebită a consecinţelor care rezultă în urma adoptării lor.

Pentru a înţelege fenomenul am insistat îndeaproape atât asupra unor scurte delimitări conceptuale, dar am pătruns şi în structura şi elementele componente ale deciziei pentru a surprinde încă o dată importanţa primordială a acestui proces decizional. Tot astfel, pentru a completa ansamblul, am făcut o scurtă paralelă cu alte sisteme de drept, arătând cu această ocazie restricţiile legale şi libertatea de decizie a autorităţilor administrative în unele ţări europene.

Capitolul IV abordează, în aceeaşi manieră completă, instituţia contractului administrativ, unde am amintit atât trăsăturile caracteristice unui astfel de contract, cât şi alte probleme ce ţin de această materie. Aşadar, în principiu, putem spune că acestea sunt principalele puncte pe care noi le-am dezvoltat pe parcursul lucrării, fără a fi epuizat însă, în această scurtă prezentare, toate aspectele pe care noi le-am analizat pe parcursul lucrării.

Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora, înfăptuită de autorităţile publice. Această activitate de „executare” constă din activităţi de conducere, activităţi de organizare a executării şi activităţii de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor. Astfel, suntem în prezenţa unei activităţi de conducere atunci când Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor.

Suntem în prezenţa unei activităţi organizatorice (de organizare a executării) atunci când un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege, decret, hotărâre guvernamentală) pentru a-i asigura o aplicare unitară. În sfârşit, suntem în prezenţa unei activităţi de punere în executare atunci când un primar emite o autorizaţie.

Raportul dintre activitatea de conducere şi cea de execuţie diferă în cadrul organelor administraţiei publice. În general, cu cât o autoritate se găseşte pe o treaptă ierarhică mai înaltă în sistemul administrativ, cu atât în activitatea sa vor precumpăni actele de conducere şi invers, cu cât un organ de stat se găseşte la un nivel ierarhic mai scăzut în acel sistem, cu atât în activitatea sa vor fi preponderente actele şi faptele de execuţie. Aceasta nu exclude însă posibilitatea ca la nivelul aceluiaşi organ să se poată adopta acte de conducere concomitent cu adoptarea şi realizarea actelor de execuţie. Spre exemplu, reprezintă o activitate de conducere hotărârea normativă consiliului local şi constituie o activitate de executare emiterea hotărârii de numire în funcţia prevăzută de lege.

În cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice, locul central îl ocupă actul administrativ care reprezintă manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, realizată în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice.

Când spunem că o formă concretă de activitate dă naştere la efecte juridice, înţelegem că acesta dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Denumirea de acte administrative pune accentul pe ideea activităţii, în sensul că evocăm actele ce le realizează administraţia publică, iar denumirea de act de drept administrativ subliniază ideea regimului juridic aplicabil.

Aşa cum vom detalia pe parcursul acestui proiect, regimul juridic al actelor administrative desemnează ansamblul de reguli de fond şi de formă care se aplică acestor acte, dându-le o anumită particularitate. Aceasta înseamnă că ne interesează condiţiile în care trebuie să se emită actul administrativ pentru ca acesta să fie legal, să-şi realizeze scopul producând efecte juridice.

Regimul juridic al actelor administrative desemnează ansamblul de reguli de fond şi de formă care se aplică acestor acte, dându-le o anumită particularitate. Aceasta înseamnă că ne interesează condiţiile în care trebuie să se emită actul administrativ pentru ca acesta să fie legal, să-şi realizeze scopul producând efecte juridice.

Prin urmare, validitatea actelor administrative se traduce prin obligaţia ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

O primă condiţie de validitate a actului administrativ o reprezintă legalitatea. Legalitatea actelor administrative presupune conformarea acestora cu legile adoptate, cu actele emise de autorităţile superioare celui al cărui act se discută dacă este legal sau nu.