Yahoo Messenger
Vizualizare COS
.png){kind=logo}
Descriere
Dreptul la identitate şi la cultură proprie se bazează, pe dreptul fundamental la existenţă şi dezvoltare a fiinţei umane. Drepturile specifice ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, constituind o parte integrantă a drepturilor omului, sunt individuale, dar adeseori au şi o dimensiune colectivă, neputând fi interpretate ca privilegii ale unei populaţii faţă de alta, sau ca „renunţări sau concesii” din partea etniei titulare. Important de reţinut este faptul că existenţa în sine a drepturilor politice acordate de către etnicii majoritari minorităţilor naţionale nu depind de voinţa celor dintâi, care pot stabilii doar volumul şi întinderea drepturilor recunoscute celor din urmă.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a problemelor interetnice, protecţia internaţională a minorităţilor naţionale, cunoaşte mai multe modele principale: protecţia intereselor etnice de către statul federal, cum este cazul Elveţiei, Belgiei, Finlandei, situaţie în care respectivele comunităţi îşi pierd calitatea de minorităţii; garantarea protecţiei drepturilor universale ale omului de către stat, accentul punându-se pe cetăţenie, acest model fiind larg acceptat în societăţile occidentale, şi, nu în ultimul rând, garantarea drepturilor şi persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, prin crearea unui cadru legislativ adecvat, modelul fiind propriu Europei Centrale şi de Est.
Deşi aceste modele diferă de la stat la stat, ele întrunesc şi unele puncte convergente, precum necesitatea garantării unei protecţii uniforme şi care să satisfacă nevoile diverse ale diferitelor minorităţi.
Dezvoltarea standardelor europene privind protecţia minorităţilor naţionale cunoaşte o deosebită complexitate deoarece noile democraţii din ţările central şi est europene sunt foarte sensibile la suveranitatea lor, şi, totodată, resentimentare faţă de unele situaţii de ordin istoric. Pe de altă parte, statele occidentale, nu manifestă o indulgenţă suficientă, capabilă să înlăture tensiunile interetnice tot mai simţite, în contextul valului imigraţionist.
Problema imigranţilor aflaţi într-o continuă creştere numerică şi în căutarea unui statut care să le confere o poziţie cât mai aproape de cea de minoritate naţională, complică raporturile interetnice din ţări precum Italia, Marea Britanie sau Germania. Crearea unui drept pozitiv în domeniu, deşi contrar principiului universalităţii drepturilor omului, este mai real la nivelul regional, decât în cel european. Încurajatoare în acest sens sunt şi acordurile bilaterale sau multilaterale care au ca scop protecţia minorităţilor, cu condiţia ca acestea să nu creeze în interiorul aceluiaşi stat standarde duble pentru diferite minorităţi.
Aflarea unui echilibru just între revendicările minorităţilor şi cerinţele ca statul să rămână stabil şi unitar trebuie să se afle la baza elaborării unui concept optim de drepturi al minorităţilor naţionale în dreptul internaţional. În multe societăţi actuale mai subzistă prejudecăţi, conform cărora minorităţile constituie un element negativ în stat, şi care, nedepăşite încă în întregime, trebuie să fie substituite cu conştientizarea raportului cultural şi spiritual pe care minorităţile îl au în respectivele societăţi. Or, crearea unei societăţi multiculturale reprezintă un imperativ al vremurilor noastre. În toate aceste cazuri, statul va trebui să întreprindă măsurile care se impun, având un rol pe cât se poate de activ.
- Cod: LLDIP201010070
- Producator: Redactia Lucrari.ro
- Greutate: 0.000 Kgs
CUPRINS
CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
CAPITOLUL II: NOŢIUNEA, TIPOLOGIA ŞI DERULAREA CONFLICTELOR. ELEMENTE GENERALE.
§ 1. NOŢIUNEA DE CONFLICT. GENEZA CONFLICTELOR INTERETNICE
§ 2. CRIZE, RĂZBOAIE ŞI DIFERENDE INTERNAŢIONALE. DELIMITĂRI CONCEPTUALE.
§ 3. DERULAREA UNUI CONFLICT. ETAPE TEORETICE.
a. Pre-conflictul.
b. Escaladarea.
c. De la pre-conflict la conflict.
d. De la criză la pace – destinderea.
e. Impactul.
§ 4. TIPOLOGIA CONFLICTELOR. ORIGINI ŞI CAUZE GENERATOARE.
a. Aspecte generale.
b. Clasificarea conflictelor în funcţie de origini şi cauze generatoare.
CAPITOLUL III: PROTECŢIA MINORITĂŢILOR INTERNAŢIONALE ÎN ATENŢIA ORGANISMELOR INTERNAŢIONALE
§ 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE
§ 2. DREPTUL LA AUTODETERMINARE ŞI MINORITĂŢILE NAŢIONALE.
§ 3. PROTECŢIA MINORITĂŢILOR NAŢIONALE ÎN CADRUL LIGII NAŢIUNILOR
§ 4. IMPLICAŢIILE ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI DREPTURILOR APARŢINÂND MINORITĂŢILOR NAŢIONALE.
§ 5. MINORITĂŢILE NAŢIONALE ÎN ATENŢIA CONSILIULUI EUROPEI
§ 6. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI MINORITĂŢILE NAŢIONALE
CAPITOLUL IV: MINORITĂŢI NAŢIONALE ŞI CONFLICTE INTERETNICE ÎN UNELE STATE DIN SUD-ESTUL EUROPEI
§ 1. PROBLEMA IUGOSLAVĂ.
1.1. Contextul istoric.
1.2. Echilibrul incert dintre grupurile naţionale.
1.3. Problema democraţiei.
1.4. Naţionalismul din Kosovo. Revolta albaneză
1.5. Ascensiunea lui Milosevic
1.6. Izbucnirea conflictului internaţional
1.7. Intervenţia S.U.A.
1.8. Acordul de la Dayton
§ 2. CONFLICTELE INTERETNICE DIN REPUBLICA MOLDOVA.
2.1. Cadrul legislativ.
2.2. Problema Găgăuziei.
2.3. Problemele conflictuale din Transnistria.
§ 3. MINORITĂŢILE NAŢIONALE DIN UCRAINA.
CAPITOLUL V: MODELUL ROMÂNESC DE PREVENIRE A CONFLICTELOR INTERETNICE
§ 1. ASPECTE GENERALE
§ 2. EVOLUŢIA CADRULUI NORMATIV ŞI INSTITUŢIONAL
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
- BIANCHINI, Stefano, Problema Iugoslavă, Editura All, Bucureşti, 2003.
- Brecher, Michael, „Crisis in World Politics, Theory and Reality”, Oxford, Pergamon Press, 1993.
- CHASE, W. Howard, Issue Management: Origins of The Future, Editura Issue Action Publication Inc., Leesburg, Virginia, SUA, 1984.
- CHICIUDEAN, Ion, ŢONEŞ, Valeriu, Gestionarea crizelor de imagine, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2002.
- COOMBS, Timothy W., Chosing the Right Words: The Development of Guidelines for the Selection of the Apropriate Crisis Response Strategies", Management Communication Quaterly, 1995.
- COOMBS, Timothy W., Ongoing Crisis Communication: Planning, Managing and Responding, Editura Sage, Londa, 1999.
- COMAN, Cristina, Relaţii publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
- COMAN, Cristina, Relaţii publice principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
- Dagenais, Bernard, Profesia de relaţionist, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
- Diaconu, Ion, „Minorităţile. Statut. Perspective”, IRDO, Bucureşti, 1996.
- DOBRESCU, Paul, BÂRGĂUANU, Alina, Mass-media şi societatea, Editura SNSPA, Bucureşti, 2001.
- Dufour, Jean-Louis, „Crizele internaţionale. De la Beijing (1900) la Kosovo (1999)”, Editura Corint, Bucureşti, 2002.
- FINK, Steven, Crisis Management, Planingfor the Inevitable, Editura Amacom, New York, 1986.
- GARY, Johns, „Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
- GRANT, Wendy, Rezolvarea conflictelor, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
- HELENA, Cornelius, Faire Shoshana, „Ştiinţa rezolvării conflictelor”, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1996.
- MALIŢA, Mircea, „Teoria şi practica negocierilor”, Editura Politică, Bucureşti, 1972.
- MICULESCU, Simona-Mirela, Mustaţă, Mirela, Relaţiile publice şi universul comunicării internaţionale, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2003.
- Pană, Viorel, „Minorităţile etnice din Transilvania între 1918 şi 1940, Drepturi şi privilegii”, Ed. Tipomur, 1995.
- Patraş, Eugen, „Minorităţile naţionale din Ucraina şi Republica Moldova”, Editura Alexandru cel Bun, Cernăuţi, 1999.
- REGESTER, Michael, LARKIN, Judy, Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc. Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2003.
- Roy, Lewicki, Sauders, David, Minton John, Negociation, McGrow-Hill, Boston, 1999.
- Ştefănescu, Simona, Media şi conflictele, Editura Tritonic, Bucureşti, 2004.
- Vintilă, Sergiu, „Negociere şi soluţionarea conflictelor”, Editura Ars Docendi, Universitatea Bucureşti, 2001.
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR)
Drepturile de copyright asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) publicate pe portalul www.lucrari.ro
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, dreturile de autor asupra lucrării de față aparțin creatorului sau creatorilor lucrării, respectiv S.C. INFO-CONSULTING AGENCY SRL, editurilor care funcţionează în cadrul societăţii (Editura Nomina Lex, Editura Gramen şi Editura Universul Literar) si colectivului de redactie.
Toate drepturile sunt rezervate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
Această lucrare, nici în tot, nici în parte, NU poate fi copiată, reprodusă, tradusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris al SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, semnat şi stampilat de conducerea societăţii.
Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor în format electronic pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau orice alte site-uri care nu sunt proprietatea SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile noastre de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind formularul de contact, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită , publicată de editurile noastre (Editura Nomina Lex, Editura Gramen sau Editura Universul Literar)!
Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare!
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Cine a elaborat (conceput) lucrările în format electronic prezentate pe site-ul www.lucrări.ro?
Toate lucrările in format ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute de SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, prin specialiştii noştri, în calitate de avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc. în decursul a peste 10 ani de activitate.
Nu expunem spre vânzare şi nici nu am expus vreodată lucrări în format electronic concepute de alte persoane. De asemenea, nu oferim la schimb lucrări din baza noastră de date!
2. În ce format se predau lucrările în format electronic?
Lucrările în format electronic prezentate pe site-urile firmei noastre se predau atât în format tipărit, cât şi în format electronic (pe CD, în format Word şi PDF).
3. Care este termenul de livrare al lucrărilor în format electronic?
Ca şi cărţile tipărite, şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (FanCourier sau Poşta Română).
4. În ce scop pot folosi o lucrare în format electronic publicată pe site-ul dvs.?
Lucrările în format electronic publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte tipărită, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare etc. etc.
5. Pot folosi aceste lucrări ca şi lucrări de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ?
NU, nu puteti folosi ca atare lucrările noastre ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările în format electronic editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina.
În al doilea rând, Legea educatiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează.
În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE:
1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând o lucrare gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi ştii ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii.
2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative!
3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor .
Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
| Titlul lucrarii: | Prevenirea conflictelor interetnice in sud-estul Europei |
|---|---|
| Autor: | Redactia Lucrari.ro |
| Anul elaborarii: | 2005 |
| Numar de pagini: | 87 |
| Format: | A4 |
| Diacritice: | Da |
| Note de subsol: | Da |
| Format de livrare: | Un exemplar tipărit, hârtie A4 + CD cu lucrarea in format Word |
| Termen de livrare: | 24-72 ore din momentul efectuării comenzii |
|
Arbitrajul international - mijloc de solutionare pasnica a diferendelor dintre stateLa capătul acestor dezvoltări nu putem să nu ne punem întrebarea care sunt perspectivele reale ale dezvoltării arbitrajului ca mijloc de reglementare paşnică a diferendelor, ţinând seama de cerinţele noi ale convieţuirii internaţionale şi de finalităţile noi cărora trebuie să le răspundă întregul instrumentar de mijloace paşnice aflat la îndemâna statelor. În primul rând, se poate aprecia şi chiar anticipa că ritmul dezvoltării şi extinderii arbitrajului internaţional pentru soluţionarea unor diferende interstatale nu este, nu poate fi şi nu va fi sensibil diferit de cel al evoluţiei căii judiciare, al dezvoltării practicii CIJ, întrucât în conştiinţa politico-juridică a statelor recurgerea la o entitate terţă, fie ea oricât de imparţială, este rezultanta unei încrederi efective în virtuţile acestuia şi, mai ales, în capacitatea sa de a oferi soluţii care să concilieze exigenţele dreptului şi echităţii cu imaginea proprie, individualizată, pe care fiecare parte la un diferend o poate avea cu privire la natura, întinderea şi particularităţile dreptăţii în stadiul actual al raporturilor internaţionale. În al doilea rând, analiza atitudinii statelor faţă de arbitraj duce inevitabil la concluzia că orice avans pe calea sporirii frecvenţei recurgerii la serviciile sale depinde într-o măsură considerabilă, dacă nu hotărâtoare, de progresul general realizat în transpunerea efectivă în viaţă a principiului reglementării paşnice a. diferendelor. În manifestările sale practice, conduita statelor oferă imaginea unei anumite coerenţe politice, ceea ce face ca ataşamentul lor faţă de cerinţa înlocuirii arsenalului violenţei şi forţei cu instrumentul mijloacelor paşnice, să influenţeze şi atitudinea pe care sunt susceptibile să o adopte faţă de arbitraj. La nivelul întregii comunităţi internaţionale nu este de aşteptat să se cristalizeze o preferinţă marcată fată de arbitraj, atât timp cât ataşamentul real faţă de reglementarea paşnică a diferendelor nu va fi fost cu adevărat construit şi aşezat pe o voinţă politică fermă, aptă să determine o înnoire de concepţii în abordarea liberă a oricărui mijloc de soluţionare paşnică a diferendelor dintre state. În al treilea rând, se cuvine a sublinia că nu prin eforturi selective, de codificare şi dezvoltare progresivă a regulilor arbitrajului, nu prin „tehnicizarea” acestuia sau prin „juridicizarea” sa excesivă se poate acţiona asupra voinţei statelor spre a Ie determina să recurgă într-o mai mare măsură Ia procedura arbitrală, Mecanismul de acţiune asupra voinţei statelor şi de conexare a acesteia este cu mult mai complex, iar încrederea statelor în arbitraj depinde de o multitudine de factori pe care simpla codificare nu Îi poate influenţa simultan. O democratizare reală a vieţii internaţionale, un progres nedisimulat în direcţia statornicirii unei noi ordini mondiale, sentimentul de subiect deplin, de participant cu adevărat egal în raporturile interstatale, certitudinea fiecărui stat că se va putea afla la adăpost de actele de forţă şi de ameninţare cu forţa, sunt condiţii hotărâtoare pentru extinderea şi aprofundarea încrederii tuturor statelor, şi în primul rând a celor mici şi mijlocii faţă de arbitrajul internaţional. În al patrulea rând, dezvoltarea arbitrajului internaţional trebuie concepută ca o parte integrantă, organică a eforturilor pentru codificarea şi dezvoltarea progresivă a ansamblului mijloacelor de reglementare paşnică a diferendelor. Nu trebuie ignorat faptul că în condiţiile în care cel mai important şi mai frecvent mijloc de soluţionare a diferendelor - negocierile diplomatice - nu a format încă, pe planul codificării, obiectul unui instrument juridic multilateral, este nerealist să se anticipeze un progres rapid pe calea instituţionalizării procedurii arbitrale. Primordialitatea negocierilor diplomatice trebuie înţeleasă nu numai ca un deziderat, ci trebuie să-şi găsească reflectarea în orice efort, individual sau colectiv, menit să ducă la consolidarea principiului reglementării paşnice a diferendelor. În al cincilea rând, se cuvine a sublinia că sunt infructuoase încercările de a extrapola un singur mijloc de reglementare paşnică, în detrimentul celorlalte. Fie. că aceste încercări au loc pe plan doctrinar, fie că se manifestă în cadrul unor organizaţii internaţionale, izolarea artificială a unui singur mijloc de reglementare paşnică şi sublinierea ostentativă a avantajelor sale reale sau virtuale nu servesc în realitate cauza generală a încetăţenirii efective în conduita tuturor statelor a principiului reglementării paşnice a diferendelor. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional nu sunt de aplicare selectivă, ci sunt de aplicare unitară şi universală. Aşa fiind, o adevărată universalizare a principiului reglementării paşnice a diferendelor postulează eforturi perseverente din partea tuturor statelor pentru codificarea şi dezvoltarea progresivă a întregului instrumentar de soluţionare prin mijloace exclusiv paşnice a litigiilor internaţionale. Numai într-un asemenea context se poate aştepta în mod realist o evoluţie pozitivă a arbitrajului internaţional şi o perfecţionare sensibilă a procedurilor sale. Pretul nostru: Lei (Ron) 180.00
|
|
Cooperarea statelor in vederea protejarii drepturilor fundamentale ale omuluiDrepturile omului constituie azi o problematică care poate fi abordată pe planul filozofiei politico-juridice, pe planul cooperării dintre state şi pe plan juridic, unde constituie obiect al reglementărilor juridice internaţionale şi de drept intern. Problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului este reglementată de dreptul constituţional, în plan intern şi, în acelaşi timp, de dreptul internaţional public, la nivel internaţional. Este evidentă astfel, existenţa unei relaţii intern-internaţional, cu privire la obiectul comun al normelor şi la valorile apărate de acestea faţă de fiinţa umană, de demnitatea ei şi deci de drepturile ei fundamentale. Doctrina şi practica drepturilor omului a evoluat în timp. Înainte de cel de-al doilea război mondial, în dreptul internaţional, drepturile omului au fost instituite şi apărate prin instituţii juridice referitoare la intervenţiile umanitare, responsabilitatea statelor pentru atingerile aduse străinilor, protecţia minorităţilor şi dreptul internaţional umanitar. Acesta era efectul unei concepţii tradiţionale conform căreia dreptul internaţional reglementează în mod exclusiv relaţiile dintre state. Se aprecia că normele dreptului internaţional nu au nici o incidenţă asupra relaţiilor dintre un stat şi cetăţenii lui. Cu toate acestea, au existat şi excepţii, dintre care amintim: intervenţiile umanitare; apărarea civililor, femeilor şi copiilor în cazul conflictelor armate şi încercările de a garanta egalitatea de tratament a minorităţilor religioase. După cel de-al doilea război mondial, asistăm la dezvoltarea unei concepţii moderne cu privire la reglementarea internaţională a drepturilor omului. Monstruoasele încălcări al drepturilor omului în timpul războiului au determinat omenirea să adopte un sistem de norme care să prevină suferinţele cauzate de flagelul războiului, dar şi asigure un sistem efectiv de protecţie a drepturilor care existau deja şi erau reglementate de Liga Naţiunilor. Astfel, în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite a fost adoptată Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În prezent, drepturile omului şi respectarea lor confirmă gradul de civilizaţie al unui stat, al unui popor. Recunoaşterea demnităţii umane şi a drepturilor egale ale tuturor oamenilor indiferent de gen, naţionalitate, apartenenţă religioasă, indiferent de vârstă sau condiţie socială, constituie temelia păcii şi a libertăţilor fundamentale, a dreptăţii şi toleranţei faţă de aproape. Problemele referitoare la apărarea drepturilor omului în diferite ţări sunt aceleaşi; doar oamenii şi modalităţile de abordare ale lor sunt diferite. În epoca modernă ne confruntam cu probleme vechi de când lumea… Mondializarea are efect şi în problematica drepturilor omului. Pe plan internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite, iar pe plan european Consiliul Europei, s-au ocupat şi se vor ocupa în continuare, în mod constant de protecţia drepturilor omului. Astfel au fost adoptate şi principalele documente ce vizează drepturile omului – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se regăsesc astăzi, într-un fel sau altul, şi în dreptul intern al tuturor statelor membre. Mecanismul instituţional de control creat de Consiliul Europei, şi în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului va fi în continuare garantul aplicării dispoziţiilor în materie pe plan european. Nu este de neglijat nici rolul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care, în special prin Actul final de la Helsinki, a adus o contribuţie importantă pe linia dezvoltării politicii de protecţie a drepturilor omului, aşa cum nu este de negligat nici rolul altor organizaţii regionale despre care am făcut vorbire în lucrare – cum ar fi Organizaţia Statelor Americane (OSA) şi Organizaţia Unităţii Africane (OUA), care se ocupă de problematica drepturilor omului pe plan regional, la nivelul unor continente. Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)Structurata pe parcursul a doua parti - Partea I - Consideratii teoretice si Partea a II-a: Documente si formulare utile, lucrarea de fata abordeaza un subiect din ce in ce mai dezbatut in ultima vreme in contextul cresterii numarului de cereri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului. Pretul nostru: Lei (Ron) 24.00
|
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR)
Drepturile de autor (drepturile de copyright) asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe portalulwww.lucrari.ro
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de autor asupra asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe site-ul www.lucrari.ro aparțin creatorului sau creatorilor lor, respectiv editurilor care funcţionează în cadrul societăţii noastre, colectivului de redacţie, ori editurilor sau autorilor parteneri. Toate drepturile sunt rezervate acestora!
Lucrările prezentate pe site-ul nostru (prin "lucrari" înţelegându-se orice material publicat, fie el carte clasica, manual, ebook, studiu, material, referat etc.) nici în tot, nici în parte, NU pot fi copiate, reproduse, traduse, arhivate sau transmise sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris (semnat si stampilat) al creatorului respectivei lucrări sau companiei care detine drepturile de autor.
Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau pe orice alte suporturi, fără un acord scris.
Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate autorilor lucrărilor sau companiilor producătoare.
În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind telefoanele de contact sau adresa de email, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită din stocul nostru!
Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare!
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Cine a elaborat (conceput) lucrările prezentate pe site-ul www.lucrări.ro?
Toate lucrările in format tiparit şi/sau ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute fie în redacţiile editurilor noastre, prin specialişti din diverse domenii de activitate - avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc., în decursul a peste 10 ani de activitate, fie de societăţile partenere, în special edituri de prestigiu axate pe domeniile juridic, economic, agricol, dar şi din alte ramuri de activitate.
Nu expunem spre vânzare lucrări fără a respecta termenii şi condiţiile contractuale impuse de partenerii nostri ori fără respectarea legislaţiei în vigoare! De asemenea, pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat să fim întrebaţi de către clienţi, facem precizarea că nu oferim la schimb lucrări din stocul nostru!
2. În ce format se predau lucrările comandate?
Lucrările prezentate pe site-urile companiei noastre se predau fie în format tipărit, fie în format şi tipărit şi electronic, ori numai electronic (pe CD, în format Word şi/sau PDF), în funcţie de specificaţiile tehnice indicate pe pagina de prezentare a fiecărui produs.
3. Care este termenul de livrare al lucrărilor?
Atât lucrările tipărite, cât şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (Servicii de transport rapid sau normal). Comenzile care nu pot fi onorate intr-un timp rezonabil datorita lipsei produselor din stoc, vor fi anulate si vom trimite, prin email, notificare catre client despre situatia apărută. Astfel de momente se pot ivi oricand, spre exemplu, din cauza epuizării lucrărilor solicitate la partenerii nostri contractuali (producatori, furnizori etc.).
4. În ce scop pot folosi o lucrare publicată pe site-ul dvs.?
Lucrările publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare.
5. Pot folosi o lucrare de pe site-ul dvs. ca şi lucrare de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ?
NU, nu puteti folosi ca atare lucrările prezentate pe site-ul nostru ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa, în notele de subsol, care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina. De asemenea, lucrarea utilizată trebuie trecută la bibliografia finală a lucrării dvs.
În al doilea rând, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează.
În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE:
1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând, spre exemplu, o lucrare de licenta gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi şti ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii acesteia.
2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative!
3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor.
Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
