Drogurile

Astăzi nu mai poate fi ignorată trista realitate reprezentată de faptul că, în toată lumea, se constată o perfecţionare deosebită şi o “profesionalizare” a mediilor criminale implicate în traficul de droguri, pe fondul unei pronunţate consolidări a structurilor de tip mafiot. Prin amploarea şi dimensiunile lui, acest gen de trafic se manifestă ca un fenomen la scară planetară şi la ora actuală, îmbracă fără dubiu haina crimei organizate transnaţionale. Caracterul organizat al traficului ilicit este dat de „legea cererii şi ofertei” şi de faptul că obţinerea unor profituri cât mai mari pe această cale este unicul scop al reţelelor de transport şi de vânzare al drogurilor. Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care dirijează acest trafic sunt necunoscuţi pentru marea masă a traficanţilor de rând, camuflându-şi activităţile ilegale în anumite acţiuni permise de lege. Intermediarii în acest trafic sunt aleşi în funcţie de posibilităţile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor uzând frecvent de identităţi false. Profiturile obţinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate în general, în ţări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime şi le garantează secretul.

Aşa cum am subliniat pe parcursul lucrării, un inamic al „omului modern” este drogul. Dobândite pe cale naturala sau artificială, substanţele care „fabrică visuri“ sau care „aduc fericirea“ fac, an de an, mai multe victime decât armele de distrugere în masă. Nici o statistică nu poate spune care este numărul exact al consumatorilor de droguri. El poate fi doar estimat. Fenomenul este extrem de greu de controlat, chiar dacă se fac eforturi pentru prevenirea şi combaterea sa.

Deşi interzise, drogurile tind să pătrundă tot mai mult pe piaţa mondială, şi în ţara noastră, numărul persoanelor care îşi găsesc refugiul, injectându-şi „iluzii“, fiind în creştere. Drogurile pun stăpânire pe trupul şi mintea consumatorilor; victimele drogurilor pot fi văzute pe stradă, în locuri obscure, la metrou etc.

Pot fi recunoscute uşor: au fetele palide, cadaverice, răvăşite; ochii roşii etc. sunt rupţi de realitate etc. Infracţionalitatea şi, în special, criminalitatea organizată, întâlnită la nivel internaţional, pot fi privite drept „instituţii fără frontiere”, ale căror răspândire şi arie de cuprindere pot rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaţionale.

Instituţiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului şi a consumului de droguri din România colaborează pe plan regional, european şi internaţional cu instituţii din întreaga lume care au atribuţii similare. Şi în ceea ce priveşte capitolul „violenţă” am văzut că acest fenomen este în continuă „evoluţie”.

Tipurile de violenţă sunt următoarele: violenţa psihologică, care se manifestă prin agresiuni verbale, intimidare, batjocură, umilire; violenţa fizică, prin care se provoacă victimei o serie de vătămări prin pălmuire, lovire - cu sau fără obiecte - sau bătaie; violenţa socială, reprezentând o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlarea victimei, izolarea acesteia de familie sau prieteni(e), monitorizarea activităţilor lui/ei, rezultând din întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi din restrângerea accesului la informaţie; violenţa economică, o altă formă de violenţă psihologică pasivă, care presupune oprirea accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice; violenţa sexuală, adică forţarea victimei la activitate sexuală nedorită, dar şi falsele acuzaţii de infidelitate sexuală, forţarea victimei să aibă sarcini nedorite, transmiterea conştientă de boli sexuale, inclusiv HIV/SIDA.

În ceea ce priveşte comportamentele sexuale deviante am considerat necesar a releva aceste aspecte pe parcursul mai multor capitole. Am inclus în analiza de faţă cercetarea problemelor legate de fenomenul prostituţiei, pornografiei, homosexualităţii şi trans-sexualismul.

Flagelul drogurilor este unul din fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. An de an, mii de oameni cad pradă stupefiantelor şi în proporţie tot mai mare sunt pierduţi pentru societate. Comerţul ilicit cu stupefiante este activitatea cea mai rentabila, cu cea mai mare rată de creştere din lume. James Mills scria: „Imperiul subteran de azi are mai multă putere, avere şi autoritate decât multe dintre naţiuni. Nu abordează nici un drapel pe terasa Naţiunilor Unite, dar are armate mai mari, agenţii de informaţii mai capabile şi servicii diplomatice mai eficiente decât ale multora dintre ţări”.

Flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice, pornind de la influenţa nocivă pe care o are asupra tinerei generaţii şi alterarea relaţiilor interumane, continuând cu distrugerea sănătăţii, îmbogăţirea de nejustificat din punct de vedere moral sau licit-economic a infractorilor, apariţia de organizaţii criminale redutabile, care de multe ori concurează cu puterea unor guverne, şi culminând cu provocarea unor adevărate războaie locale, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Potrivit estimărilor făcute de diferite organisme statale şi internaţionale, peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume au devenit victime ale abuzului de stupefiante. Consecinţele directe ale consumului unor astfel de substanţe sunt afecţiunile psihice, degradarea umană, asociate cu săvârşirea unor infracţiuni grave precum omorurile, tâlhăriile sau violurile.

Dacă sintetizăm efectele consumului de droguri asupra societăţii, situaţia se prezintă astfel:

 scăderea randamentului de muncă al celor ce consumă droguri;

 deturnarea unei importante părţi a fondurilor monetare din circuitul economic normal;

 folosirea unor imense sume de bani la finanţarea activităţilor subversive şi la întreţinerea economiei subterane;

 costurile ridicate ale tratamentelor medicale de dezintoxicare şi parţiala neeficacitate a încercării de eliminare a dependenţei psihice,în special;

 răspândirea alarmantă a bolilor transmisibile grave, de exemplu SIDA, şi creşterea numărului de internări ale persoanelor care folosesc droguri;

 cheltuielile mari necesitate de întreţinerea şi dotarea forţelor abilitate să controleze şi să lupte împotriva flagelului morţii albe.

Juriştii, sociologii şi oamenii de ştiinţă din lumea medicală au încercat să găsească, în diferite modalităţi, soluţiile problemei referitoare la felul în care trebuie abordat, interpretat, combătut şi, în final, eradicat fenomenul traficului şi al consumului ilicit de stupefiante, dar metodele de rezolvare aplicate până acum se dovedesc uneori ineficiente, deoarece, în multe cazuri, traficul ilicit de droguri se realizează în forma îmbinării cu acte de terorism, trafic de arme, şi, la unele organizaţii teroriste, cu false aspiraţii de ordin „politic”– reprezentând simple maşinaţiuni, disimulări ale unor interese veroase şi manifestări de subtilitate care nu ascund, de fapt, decât încercările, lipsite de orice scrupule, de a deturna justificările şi opinia generală referitoare la natura acţiunilor grupărilor de traficanţi, guvernate de scopul fundamental al realizării câştigurilor fabuloase.

Multe guverne (de curând şi cel al României), îngrijorate de efectele traficului ilicit de stupefiante, au elaborat legislaţii severe, menite să reducă proliferarea dezastrului cauzat de droguri. Din păcate, aceasta conduce doar la o relativă stabilizare, pe o perioadă de timp limitată, a situaţiei de fapt, neputând realiza eradicarea de fond a criminalităţii şi, în special, a traficului ilicit de droguri.

Mass-media din România este preocupată din ce în ce mai mult, după cum o dovedesc diversele publicaţii şi filme, de a formula explicaţii deosebit de complexe ale consumului şi traficului ilicit de stupefiante, nereuşind – însă – a furniza o reală clarificare, destinată majorităţii populaţiei, a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, act normativ deosebit de important în rezolvarea problemelor legate de narcotice cu care se confruntă ţara noastră. Spre exemplu, drogurile au fost clasificate în 2 categorii: de risc (cannabisul, haşişul, marihuana) şi de mare risc (opiul, heroina, morfina).

Totodată, s-a înfiinţat instituţia investigatorilor acoperiţi care, având o mare libertate de mişcare, vor contribui în mod esenţial la punerea în aplicare a măsurilor legale impuse de politica naţională antidrog.

Comunitatea internaţională este conştientă de permanenta ameninţare constituită de consumul şi circulaţia clandestină ale substanţelor stupefiante şi psihotrope la adresa siguranţei cetăţenilor planetei, fapt care a determinat luarea hotărârii de a-şi intensifica eforturile pentru diminuarea şi înlăturarea acestui fenomen.

Puterea economică – redusă, prin raportare la nivelul altor ţări de pe mapamond – a României şi disponibilităţile financiare limitate de care dispun organismele sale instituţionale implicate în lupta de reprimare a activităţilor infracţionale desfăşurate în domeniul traficului şi consumului ilicit de stupefiante fac necesară înscrierea ţării noastre în rândul statelor ce fac parte din organizaţiile internaţionale care asigură o asistenţă utilă membrilor lor.

Trăim într-o epocă în care omul a pătruns în cele mai cunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susţinute ale organizaţiilor internaţionale, ale şefilor de state şi de guverne, de a contribui la soluţionarea multiplelor conflicte şi contradicţii care apar în lume contemporană.

Constată o recrudescenţă nemaiîntâlnită a flagelului drogurilor. Se nasc o serie de întrebări fireşti, dintre care se detaşează una, de fond, şi anume dacă acest flagel poate fi pus, ca gravitate, alături de un altul ce ameninţă omenirea – războiul nuclear.

Un răspuns pertinent este greu de dat, dar lăsând să vorbească cifrele, apare concluzia că, de fapt, de la începutul secolului nostru, drogurile au produs mai multe victime umane decât toate conflagraţiile militare care au avut loc. Flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice.

Grav este că flagelul stupefiantelor a luat proporţii şi se observă cu uşurinţă că graniţele, problema violării acestora, a cetăţeniei, a respectării normelor de drept sunt trecute de marii traficanţi pe planul al doilea, ca şi cum nu ar exista. Însă, în pofida acţiunilor întreprinse de numeroşi factori, pe plan naţional, dar şi la nivel mondial, stupefiantele sunt şi vor continua să rămână, în această epocă, flagelul ce se extinde, căpătând noi şi noi dimensiuni.

Comunitatea internaţională este conştientă de pericolul deosebit de grav ce-l reprezintă consumul şi traficul ilicit de stupefiante pentru cetăţenii planetei şi în consecinţă, este hotărâtă să-i intensifice eforturile pentru diminuarea şi înlăturarea lui, în context cu rezolvarea celorlalte mari şi complexe probleme ce confruntă omenirea.

Flagelul drogurilor este unul din fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. În secolul XX cuvântul „drog” a căpătat sensul care i se atribuie cel mai frecvent astăzi: toxic, stupefiant. Legată de noţiunea de stupefiant este cea de „trafic ilicit” care în accepţiunea Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961 înseamnă, conform art. 1, pct. 1, lit. h, „cultura sau orice trafic de stupefiante, care au scopuri contrarii celor prevăzute în prezenta convenţie”. Potrivit art. 1, lit. j, din Convenţia asupra substanţelor psihotrope din anul 1971, expresia „trafic ilicit” se referă la fabricarea sau traficul de substanţe psihotrope efectuate contrar prevederilor acestei convenţii.

Potrivit dispoziţiilor din Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, expresia „trafic ilicit” desemnează infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din Convenţie dintre care amintim: producerea, fabricarea, extracţia, prepararea, oferta, punerea în vânzare, distribuirea, vânzarea, livrarea în orice condiţii, expedierea, expedierea în tranzit, transportul, importul sau exportul oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, încălcându-se dispoziţiile modificate ale Convenţiei din 1961 şi ale Convenţiei din 1971.

În condiţiile în care, pe plan mondial, consumul şi traficul de stupefiante cunosc o amploare fără precedent, ameninţând să acapareze şi alte ţări care nu s-au confruntat cu acest flagel, se impune intensificarea măsurilor de cunoaştere, prevenire şi combatere a oricărei încercări de consum şi trafic ilicit de stupefiante în România. Nu se poate neglija faptul că România se situează pe magistralele de legătură între Orient şi Occident, confruntându-ne cu afluxul miilor de orientali ce încearcă penetrarea graniţelor româneşti, spre vestul Europei. În ciuda eforturilor politice ale ţărilor Uniunii Europene, aceasta rămâne în mod cert o uniune mai ales în plan economic, încercând în acelaşi timp să devină o uniune politică şi socială.

Paşi importanţi au fost făcuţi de către Uniunea Europeană mai ales în ultimul rând, prin finalizarea, în iunie-iulie 2003, a Proiectului de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa.

De asemenea, alţi paşi importanţi spre o uniune politică şi socială s-au făcut după atacurile teroriste din martie 2004, din Spania, evenimente care au general îndelungi discuţii pe aceasta temă la nivelul oficialităţilor Uniunii Europene, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles, din 25-26 martie 2004. Relaţiile sociale, oportunităţile economice, dar şi relaţiile de piaţă se află într-o continuă şi rapidă schimbare, fiind influenţate de factorii economici, politici, sociali; odată cu schimbările în domeniul economic înfloreşte şi economia subterană, apar noi oportunităţi ilegale de a obţine bani, susţinute de o legislaţie deficitară.

Aşadar, şansa pentru societate de a deveni o victima a infracţionalităţii transfrontaliere este în continuă creştere.

 De aceea, este de necontestat faptul că la dezvoltarea unui spaţiu economic liber în cadrul Uniunii Europene şi accesul din ce în ce mai larg al ţarilor din centrul şi estul Europei a dus şi va duce la apariţia, dezvoltarea şi diversificarea a noi forme de manifestare ale infracţionalităţii transfrontaliere. Implicaţiile criminologice constau în dezvoltarea unei „pieţe europene a crimei” în cadrul căreia infractorii îşi construiesc structuri puternice şi de durată, structuri bazate pe cooperare şi organizare transfrontaliere. Este cazul pieţei drogurilor.