Productia, Reproductia si Ameliorarea Taurinelor. Volumul patru

Chiar dacă în majoritatea cazurilor bubalinele se exploatează şi pentru tracţiune, ponderea lor în producţia de carne s-a impus, iar exploatarea şi pentru producţia de lapte este deja o realitate, îndeosebi în zonele preurbane şi urbane. Această modificare este în plină desfăşurare în toate ţările mari crescătoare şi se intensifică pe măsura dezvoltării lor social - economice şi a abolirii unor tradiţii cultural religioase. Desigur, acest „tractor al omului sărac" va reprezenta încă multă vreme şi o sursă importantă de tracţiune în economia agricolă din majoritatea ţărilor asiatice, însă care în condiţiile menţinerii acestor aptitudini, va trebui să întrunească însuşiri favorabile şi pentru producţia de carne, respectiv al celei de lapte, care în timp va deveni prioritară, în prezent, interesul crescătorilor din zonele de creştere a bivolului se îndreaptă spre adoptarea şi aplicarea unor programe eficiente de ameliorare pe direcţii de producţie a raselor şi populaţiilor existente, spre stabilirea şi optimizarea continuă a tehnologiilor de creştere şi exploatare.

Aceasta carte bogata in schite, figuri si imagini, va ofera explicatii - insotite de exemple practice - privind tot ceea ce trebuie sa stie un agricultor despre construirea unui adapost modern pentru vaci.

Calculatia moderna a costurilor, progresele tehnice, noi descoperiri privind nevoile bovinelor si modificarile legislatiei privind protectia drepturilor animalelor sunt cateva dintre motivele pentru care s-a impus intocmirea acestei noi editii revizuite.

Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani.

Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură.

Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine.

...............................................

Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros.

Aceasta carte cuprinde nformatii despre colonia de albine, prevenirea inbolnavirii, depistarea bolilor, combaterea bolilor, daunatori.

Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime.

Capra, sau vaca saracului este dovada ca, vietuitoarele in ansamblul lor, au fost create nu conform unei fantezii pe care sa nu ne-o putem explica, ci tocmai pentru a nu ne lipsi nimic din ceea ce avem nevoie. Asta cu o conditie: sa nu ne aplecam cu rabdare asupra comportamentului, uneori cam zglobiu, al animalelor dar si al plantelor ce ne stau la indemana pentru a umple golul - mare, mic - al spatiului in care ne petrecem zilele. Un superb trandafir ce crestea sub fereastra dormitorului copiilor poate disparea intr-o clipita din cauza unei capre careia nu i s-au opus suficiente oprelisti. Nu-i un capat de tara: trandafirul va creste si mai viguros chiar in acelsi sezon. In schim, plusul de binefaceri al laptelui de capra fata de laptele altor mamifere domestice este important. Citind cartea, va veti convinge.

Scopul prezentei lucrari il constituie redarea celor mai importante norme naţionale şi europene în domeniul protecţiei şi bunăstării găinilor crescute pentru producţia de ouă.

Acest ghid normativ se adresează în primul rând fermierilor care au experienţă în creşterea păsărilor, dar şi persoanelor care au în vedere înfiinţarea unor ferme de găini ouătoare, care să corespundă celor mai noi cerinţe în domeniu.

Ca sa va hotarati sa cresteti 100 de oi sau doar cateva, pentru nevoile casei, cunostintele de specialitate sunt de maxima importanta.

Autorul are o indelungata activitate in functii de raspundere la crescatoriile de oi din landul Baden-Wurtenberg.

Pe langa aceasta, experienta practica dobandita in mijlocul micutei turme proprii, il face un sfatuitor de nadejde al oierilor in devenire.

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

Structurata pe parcursul a 7 capitole, prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. in tara noastra, cu actualizare la zi, ce va raspunde problemelor cultivatorilor cu suprafete restranse, in sistem clasic sau celor cu ciupercarii intensive.

Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.

În anul 1707 De Turnefort, botanist francez, a făcut precizarea că sporii au ajuns în gunoi din tubul digestiv al măgarilor, catârilor şi cailor. Dar el nu şi-a pus problema şi cum au ajuns acei spori în intestinele animalelor. Oricum primele culturi au fost obţinute de către grădinarul iscusit La Quintie de la Palatul Versailles în secolul al XIV-lea pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea. În anul 1731 metoda a fost preluată de englezul Miller, menţionat de Griensven în 1988.

Dar, odată cu miceliul, se aduceau în spaţiul de cultură şi boli virale şi fungice.

Constantin şi Matruchot, în 1894, au obţinut germinarea controlată a sporilor şi miceliu din ţesuturi de ciuperci pe care le-a denumit cultură pură, dar tot pe bălegar de cal, după Vedder 1978. Cei doi au păstrat bine secretul până în anul 1902 când americanul Ferguson a descifrat misterul şi a publicat un studiu privind germinarea controlată a sporilor şi creşterea miceliului, făcând astfel să se sfârşească monopolul deţinut de Institutul Pasteur din Franţa.

În anul 1932, James W. Sinden, în Pensylvania, a produs miceliu pe cereale - secară şi mei, metodă ce s-a răspândit în toată lumea, până în 1970.

 Coectia "Siguranta alimentara" din care face parte si lucrarea de fata, cuprinde carti ce aduc in fata citirorilor aspecte reale, existente in preyent, legate de tot ceea ce inseamna siguranta alimentatiei si a alimentelor, preyentandu-se si normele impuse de organismele competente din Romania si uniunea Europeana, aplicabile in fiecare sector angrenat in mecanismul alimentatiei.

In sinteza, lucrarea de fata prezinta o documentata si pragmatica zematica privind managementul tehnic: sisteme, tehnologii, metode si procedee de obtinere a unei cantitati de lapte cat mai mare, de calitate superioara si economica.

 Reprezentand o importanta sursa furnizoare de produse alimentare cu valoare biologica superioara si apreciat mijloc de forta animala, cresterea si ameliorarea continua a diferitelor specii apartinatoare subfamiliei Bovinae, au constituit pentru omenire o permanenta si continua preocupare. Atentia deosebita si ponderea acestui sector in economia agricola mondiala, sun cu prisosinta ilustrate de faptul ca, bovinele asigura peste 96% din productia totala de lapte obtinuta pe glob, aproape 30% din a celei de carne si cca. 90% din totalul pieilor ce se folosesc in industria pielariei, la care se insumeaza si numeroase alte subproduse de larga utilizare. Din aceste considerente si datorita faptului ca bovinele constituie un mijloc de transformare in produse alimentare biologic superioare a diferitelor resurse vegetale si a unor reziduuri ale industriei alimentare care nu se pot folosi direct de catre om, acestea repreyinta 65-66% din totalul efectivelor de animale domestice crescute pe glob (exprimate in U.V.M.).

Importanta sociala a cabalinelor este bine cunoscuta de toata lumea, calul jucand un rol foarte important in viata tuturor popoarelor. De altfel, chiar domesticirea calului este considerata drept una dintre cele mai mari realizari ale omeniri. 

In considerarea acestei importante a cailor si a cresterii calului, autorii lucrarii de fata au incercat sa cuprinda in prezenta lucrare cele mai importante cunostite acumulate pana in preyent in legatura cu evolutia speciilor de cabaline.