EBooks - Lucrari in format electronic

În România, instabilitatea mediului macroeconomic a constituit un impediment pentru buna desfăşurare a activităţii agenţilor economici (în special în cazul întreprinderilor nou înfiinţate), dar şi a băncilor, prin faptul că în condiţii mult prea puţin predictibile, planurile de afaceri ce stau la baza creditării au un grad scăzut de credibilitate din punctul de vedere al finanţatorului.

De asemenea, ponderea încă semnificativă a întreprinderilor ineficiente diminuează gradul de siguranţă a activităţii de creditare. Astfel, întârzierile înregistrate în restructurarea sectorului real fac ca o mare parte dintre agenţii economici să nu fie eligibil pentru acordarea de credite. Existenţa unui cadru legal inconsecvent şi incomplet, precum şi a unor proceduri judiciare şi extrajudiciare pentru recuperarea creanţelor pe calea executării silite, costisitoare şi de lungă durată, are un impact negativ asupra activităţii de finanţare.

În acest context, parteneriatul bancă-client are de suferit, din cauza: 

- lipsei de transparenţă a situaţiei reale a patrimoniului agenţilor economici, ceea ce permite „corectarea” indicatorilor de performanţă aferenţi activităţii acestora în cadrul analizelor de bonitate pentru acordarea finanţărilor solicitate. În acest context trebuie menţionate şi „cosmetizările” realizate ca urmare a anulării/reeşalonării datoriilor întreprinderilor de stat, fără a ţine seama de principii obiective precum competitivitatea; 

- nepromovării principiilor de conducere corporativă; 

- slabei utilizări a instrumentelor specifice managementului riscurilor.

Nu în ultimul rând, nivelul redus de instruire economică şi, în special bancară, al consumatorilor efectivi şi potenţiali de produse/servicii bancare, precum şi pregătirea profesională încă deficitară, ca medie pe sistem bancar, a personalului instituţiilor de credit împiedică realizarea unei comunicări eficiente între cele două părţi.

Astfel, pe de o parte, mulţi agenţi economici cu necesităţi de finanţare nu apelează la bănci decât în ultimă instanţă iar, pe de altă parte, există încă bănci care nu acordă suficientă importanţă aspectelor referitoare la includerea în oferta lor a serviciilor de consultanţă destinate clientelei. Pe ansamblul sistemului bancar, în ceea ce priveşte eficienţa activităţii, au fost necesare după cum am arătat eforturi suplimentare din partea instituţiilor de credit pentru a fi în măsură să facă faţă nivelului de competitivitate din Uniunea Europeană.

Pornind de la cauzele care frânează dezvoltarea produselor/serviciilor bancare şi ţinând cont de trendurile înregistrate pe piaţa financiară internaţională, pot fi totuşi identificate posibile măsuri pentru stimularea activităţii bancare, în general.

O caracteristică importantă a sistemului de piaţă este mecanismul dinamic de selecţie prin care unităţi puternice şi eficiente le înlocuiesc pe cele mai puţin eficiente şi prin care produse şi procese noi le înlocuiesc pe cele vechi. Unii întreprinzători şi unele firme nu pot să facă faţă presiunii concurenţei şi părăsesc piaţa, permiţând resurselor de care au dispus să se reorinteze către o utilizare mai eficientă. Conceptul Schumpeterian de „distrugere creativă” înglobează acest dinamism.

Înfiinţarea noilor sisteme în ţările în tranziţie a accentuat procesul de selecţie care a căpătat astfel o importanţă mult mai mare decât în economiile de piaţă mature. Structura economică moştenită era nepotrivită cu un sistem de piaţă şi a trebuit să sufere o schimbare dramatică, fiind necesară transformarea sau închiderea multor întreprinderi şi un masiv proces de restructurare.

Dezvoltarea extensivă a sectorului privat în perioada de început a tranziţiei, precum şi ratele crescute ale intrărilor şi ieşirilor de pe piaţă au subliniat acest mecanism de selecţie.

Obiectivul legii procedurilor de insolvenţă este de a reglementa mecanismul de selecţie. Legea stabileşte procedurile de ieşire de pe piaţă a întreprinderilor falimentare şi reintroducerea activelor lor şi a celorlalte resurse în noi firme şi activităţi. Mai mult, procedurile de insolvenţă conferă asigurarea legală pentru potenţialii creditori şi investitori, conform căreia chiar şi în caz de tulburări financiare sau de faliment vor exista acele procese legale care să împiedice goana dezlănţuită după active şi care să reglementeze distribuirea valorii firmei falimentare între creditorii săi.

După cum am reţinut, bazându-se pe experienţa acumulată în ultimii ani de funcţionare a Legii 64/1995, noul act normativ în materie - Legea nr. 85/2006 este menită să provoace un salt în eficientizarea procedurii de reorganizare şi asigurarea unui echilibru între şansele de redresare prin reorganizare judiciară a comercianţilor insolvenţi şi eliminarea controlată de pe piaţă a comercianţilor neviabili, în acelaşi timp cu creşterea eficienţei economice şi comerciale a procedurii.

În ultimii ani, unul dintre principalele motive de blocaj în desfăşurarea dosarelor de reorganizare judiciară şi de faliment l-a constituit proporţia covârşitoare de cazuri vizând debitori cu o cifră de afaceri redusă şi cu un activ limitat sau chiar inexistent care au fost şi sunt încă trecute prin procedura actuală a legii, extrem de complexă şi care implică angajarea unui volum mare de timp şi de resurse.

Potrivit reglementărilor în vigoare la această dată, acestei categorii de debitori nu li se poate aplica un tratament proporţional cu starea lor de fapt. Experienţa şi impactul economic au arătat faptul că astfel de debitori nu au nici o şansă reală de reorganizare, şi, drept urmare, tendinţa lor de a cere să li se reorganizeze activitatea este doar un artificiu prin care urmăresc amânarea momentului când judecătorul sindic hotărăşte intrarea acestora în faliment, cu consecinţa că restul mediului de afaceri suportă costuri suplimentare antrenate de menţinerea pe piaţă a unor comercianţi neviabili.

Marele pariu pe care l-a pus Uniunea Europeană este acela că oportunităţile economice ale euro depăşesc ca importantă riscurile implicate de şocurile economice şi discordia politică. Din păcate, acesta este un pariu al cărui rezultat nu va fi stabilit decât, poate, la sfârşitul acestei perioade de criză economică mondială.