Literatura romana

Extras:

...

Kántor si Lux se scuturara zdravan de apa. Kántor il conduse pana la masina salvarii pe cel intins pe targa, apoi se intoarse langa stapan. Lux avea o mutra indiferenta. Nu-l mai interesa omul pe care il salvase, riscandu-si viata. Ii era frig, ar fi trebuit sa alerge pentru a se incalzi, dar statea linistit in mijlocul oamenilor care il laudau, il admirau: Formidabil acest Lux! se gandi Kántor. Poftim, acum pur si simplu pozeaza, joaca teatru, savurand succesul si elogiile!

Razboiul impotriva rulilor este un roman ce face parte din Colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparut la Editura Univers in 1988.

Michel Bataille stie sa dea unei povesti atroe si atat de actuale: - moartea prematura a unui copil iradiat de explozia unui reactor atomic - dimensiuni de parabola si de mit. Departe de-a fi o carte cu teza, sau didactica, Pomul de Craciun dispune de intreaga transfigurare si subtilitate artistica a literaturii adevarate.

Extras:

...

In sfarsit, il prinsesem. Si nu numai pe el, ci si pe toti ceilalti complici ai lui. Nici nu-mi venea sa cred. In timp ce-i escortam imi venea sa strig de bucurie... De-acum "Cazul Spada" putea fi clasat.

Numai Offer nu stia ce-i voia buna. Inca nu il apasau grijile in ce priveste viitorul, cel de dupa Benghazi, dar era abatut fiindca nu-i placea sa accepte insuccesul. Stia ca amaraciunea avea sa-l tina sub stapanire zile intregi, pentru ca asa fusese el alcatuit , si chiar si acum gandurile i se intorceau mereu la Agheil si la sistemul ei defensiv de nepatruns, la cantonul de acolo in fata caruia asteptau rabdatoare siruri lungi de vehicule.

(. . .)

Singurul inamic caruia trebuiau sa-i faca fata erau Stukasurile. Si ele venira, unul dupa celalat, de indata ce jeepurile se desprinsesera de Kubelwagen-uri. De data asta se abatura asupra lor cu toata furia. Acum trebuiau neaparat sa ucida, fiindca nu mai exista nici o nadejde de a-i prinde vii pe fugari. Acum trebuiau neaparat sa ucida, fiindca nu mai exista nici o nadejde de a-i prinde vii pe fugari. Veneau in picaj si ambalau motoarele, facand un zgomot asurzitor si infricosator pentru cei care stiau ca sunt tintele lor insufletite. Lansara bombele care le mai ramasesera, apoi se inversunara si mai amarnic, fiecare folosind din plin cele patru mitraliere de la bord.

Extras:

El o asculta pana la capat in tacere, urmarindu-i indeaproape chipul, fara sa se miste. Apoi zise doar atat:

- Daca vrei, ma casatoresc cu tine peste o ora.

- Asa cum am fost noi?

- Asa cum am fost noi.

Dar ea se intoarse spre usa si felul in care clatina din cap insemna sfarsitul.

N-o sa mai fin niciodata asa cum am fost.

Extras:

In odaia simpla si moderna, cu fereastra enorma acoperita cu perdea facuta parca dintr-o retea de cristale de gheata, nu era decat un pat ingust, o masuta cu oglinda pentru fardat si doua fotolii. Pe covorul plusat cu ghirlande de flori rosii si albastre era intins trupul unei femei, parca intr-o scena de teatru. Asezata decent, cu grija aproape, rochia de casa ii acoperea genunchii, iar parul ii cadea, pieptanat, pana pe umeri. Probabil sinucidere! Dracu stie?! Si femeia e destul de tanara! (. . .)

TITLU EPUIZAT!

Extras:

...Primisem o scrisoare. Expeditorul - o mama - care-mi scria:

"Sunt distrusa. Ieri, la ora 11, singurul nostru copil, Adina, de 6 ani, a disparut..."

Femeia descria imprejurarile disparitiei copilului. Dimineata, Adina se jucase in fata blocului, cu alti copii. La ora unsprezece, mama constatase disparitia fetitei.

Am citit si recitit scrisoarea. Seara se lasase de mult, dar gandurile apasatoare nu ma paraseau. "De unde sa incep? Pe ce cai sa conduc cercetarile?..." 

Extras:

(. . .) Şi iată-mă iar singur. Totul e atât de lânced, de greu, de trist... Curând voi fi bătrân. Şi atunci se va termina totul, în sfârşit. Câtă lume s-a mai perindat prin camera mea. Câte mi-au mai îndrugat. Fără noimă. Acum au plecat. Au îmbătrânit, mucegăind, mizeri, fiecare în colţul lui de lume. Ieri la ora opt, doamna Bérenge, portăreasa, a murit. Afară vuieşte, în întunericul nopţii, furtuna. Aici sus se clatină casa. Mi-era o blândă, şi bună, şi credincioasă prietenă. Mâine o înmormântează în rue des Saules. Era într-adevăr foarte bătrână, ajunsă hăt la capătul bătrâneţilor. I-am zis chiar din prima zi când am auzit-o tuşind: “Nu sta lungită!... Rămâi mai bine în capul oaselor!” Bănuiam. Şi aşa a fost... Păcat... Nu m-am ocupat toată viaţa de medicină, un vax. O să le scriu că a murit doamna Bérenge, celor care m-au cunoscut, celor care au cunoscut- o. Pe unde-or fi?...

Extras:

Locul nu i se mai paru atat de frumos. Linistit, da. Frumos, nu. Salciile contorsionate, scrobite de capriciile neintelese ale naturii, erau de o uratenie ireala. Pareau niste guri uriase, oribile, hamesite, sorbind avide aerul.

Plaja, mai bine-zis prundisul, se ingusta. Malul inalt si aluviunile depuse in timp creasera un fel de nisa, ca o ascunzatoare.

- Acolo..., si soferul arata cu mana spre nisa-ascunzatoare.