Drept bancar

Prin conţinutul şi rolul său, economia - termen sinonim cu activitatea economică, cu economia reală, reprezintă o latură inseparabilă a acţiunii sociale. Activitatea economică poate fi definită ca fiind lupta împotriva rarităţii, proces complex ce reflectă faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor cu privire la atragerea şi utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri în funcţie de nevoile şi interesele economice De-a lungul timpului, a avut loc un amplu proces de diversificare, specializare şi integrare a activităţilor economice, cunoscut sub denumirea de diviziune socială a muncii, care reprezintă procesul obiectiv de desprindere, diferenţiere, separareautonomizare şi combinare a diferitelor genuri de activităţi şi de fixare a acestora, prin funcţiile îndeplinite, ca momente inseparabile ale acţiunii social-economice.

Ca rezultat al dezvoltării societăţii, al adâncirii diviziunii sociale a muncii, structura economiei reale cuprinde patru mari grupuri de activităţi care s-au format şi funcţionează pe baza unor relaţii orizontale: producţia, distribuţia (repartiţia), circulaţia (schimbul) şi consumaţia.

Producţia constă în transformarea intrărilor (input-urilor), resurselor, factorilor de producţie în ieşiri (output-uri) de bunuri economice, realizate de către agenţi economici specializaţi, în scopul obţinerii de profit. În funcţie de rezultatele ei producţia poate fi: producţie materială, când rezultatul constă în bunuri materiale (bogăţie materială); prestări de servicii - reprezintă acele activităţi care transformă intrările în rezultate specifice, adică bogăţie imaterială (transporturi, activităţi turistice etc.).

Distribuţia (repartiţia) cuprinde acele activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate spre destinaţiile lor, distribuindu-se şi redistribuindu-se venitul participanţilor la viaţa economică şi între membrii societăţii.

Circulaţia (schimbul) se referă la transportul, depozitarea, conservarea şi schimbul de produse şi servicii, pentru ca bunurile economice create să fie puse la dispoziţia deţinătorilor de venituri pe calea vânzării-cumpărării sau pe alte căi. Consumul constă în actele de utilizare a bunurilor economice create, repartizate şi introduse în circulaţie, pentru satisfacerea diferitelor trebuinţe, fiind ultimul stadiu al mişcării bunurilor economice.

În cadrul acestui proces au loc numeroase subprocese cum sunt: consumul productiv (intermediar) care constă în consumarea unor bunuri materiale şi servicii pentru crearea altor bunuri şi servicii; consumul neproductiv (consum final) reprezentat de consumarea bunurilor economice pentru satisfacerea trebuinţelor personale; atestarea utilităţii bunurilor economice şi manifestarea acestora ca bunuri economice reale.

Pornind de la acest context, pe parcursul analizei principalelor forme de venit în economia de piaţă am considerat necesar a prezenta următoarele categorii economice: salariul, dobânda, profitul, precum şi alte forme de venit care se pot manifesta pe piaţă : renta şi veniturile obţinute din dividende.

Prin urmare, aşa cum am reţinut, între veniturile factorilor de producţie salariul ocupă un loc important, fapt ce îl impune în prim planul teoriei şi practicii economice.

Salariul ca venit al unui factor de producţie - munca, se caracterizează prin aceea că el se obţine de către un om dependent de un anumit agent economic pentru care îşi utilizează munca. Această caracteristică deosebeşte salariul de celelalte forme de venituri ca profit, dobândă şi rentă care sunt obţinute de posesorii celorlalţi factori de producţie şi care nu presupune dependenţa sub aspect juridic sau economic faţă de un alt agent economic.