EBooks - Lucrari in format electronic

Trebuie reţinut că persoanele private de libertate sunt primite în locurile de deţinere cu dosarele individuale prevăzute de lege la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 („Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate”), în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă ori a mandatului de arestare preventivă sau a ordonanţei de reţinere, după stabilirea identităţii acestora şi verificarea valabilităţii şi autenticităţii documentelor.

Mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a pedepsei sunt, după caz, însoţite de copia hotărârii de condamnare, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fişa de cunoaştere individuală, fişa medicală, acte de identitate, fotografie faţă şi profil, fisă dactiloscopică şi adresa de predare a persoanei private de libertate.

Fişa de cunoaştere individuală cuprinde menţiuni privind gradul de risc al persoanei primite, apartenenţa la grupări de crimă organizată sau teroriste, modul de comportare în societate, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reţinerii sau arestării sau dacă a fost consumatoare de droguri.

Pentru minori şi tineri, dosarul cuprinde şi foaia matricolă şcolară, certificatul de calificare, ancheta socială şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune, după caz.

Pe parcursul lucrării de faţă - „Acte notariale ce se pot încheia pe durata deţinerii condamnaţilor”, structurată în cadrul a patru capitole, am încercat să abordăm în mod detaliat atât tipologia actelor notariale ce s-a putea încheia pe durata deţinerii cât şi unele aspecte de natură procedurală.

Pe parcursul analizei de faţă am subliniat importanţa actelor notariale ce se pot încheia pe durata deţinerii, subliniind şi reţinând în acest context şi unele categorii de acte care se pot încheia: testamente; recunoaşterea unui copil; acte privind transmiterea unor bunuri etc.

Toate actele procedurale la care se va face referire vizează o serie de drepturi şi de obligaţii care se cer reglementate juridic şi asemenea reglementări sunt înscrise atât în Legea nr. 23 din 1969 privind executarea pedepselor (lege care se află încă în vigoare) şi în Regulamentul pentru punerea în aplicare a legii privind executarea pedepselor cât şi în noua Lege nr. 294/2004, care va intra în vigoare odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal.

După cum se ştie, educaţia apare ca un fenomen social general, permanent şi continuu, în cadrul căruia se face un transfer de valori spirituale, politice, morale, ştiinţifice, culturale, religioase, în scopul formării şi dezvoltării personalităţii omului. Educaţia înglobează în domeniul său şi recuperarea indivizilor cu comportament deviant. Această componentă a educaţiei poartă numele de reeducare. Deoarece forma cea mai evidentă de manifestare a deprinderilor antisociale o constituie infracţiunea, reeducarea se adresează în primul rând celor condamnaţi la pedeapsa cu închisoarea.

Extinderea problemelor sociale şi morale legate de chestiunile de ordin public şi de valorile umane, ca şi conflictul direct dintre interesele colectivităţii şi drepturile individului au dus la repunerea pe rol a detenţiei. Este vorba în acelaşi timp de noţiunea de închidere, ca instrument de constrângere socială, şi de funcţiile aşezămintelor penitenciare în gama serviciilor sociale.

Modul de abordare a tratamentului s-a modificat profund; s-a trecut de la sistemele destinate în special influenţării atitudinilor şi comportamentului deţinuţilor la modele bazate pe asigurarea dezvoltării aptitudinilor sociale şi a resurselor personale, pentru a le îmbunătăţi şansele de reuşită în vederea reintegrării sociale. În ansamblu, dar ţinând cont de natura şi de gravitatea infracţiunilor, se trece progresiv de la pedepsele cu închisoarea la soluţii noncarcerale şi la pedepse mai scurte.

În cursul procesului penal pot apare anumite situaţii care împiedică buna desfăşurare a acestei activităţi judiciare. Pentru prevenirea sau înlăturarea unor astfel de situaţii, legea procesual-penală a instituit măsurile procesuale, ca mijloc care asigură eficienţa procesului penal. Lucrarea de faţă are ca obiect doar una dintre aceste măsuri – arestarea preventivă – pe care am analizat-o atât din punct de vedere al dreptului procesual penal, cât şi din punct de vedere execuţional.

Am reţinut din aspectele prezentate pe parcursul lucrării „Aspecte etice şi de organizare a asistenţei medicale în penitenciare”, principiile generale ale asistenţei medicale în aşezămintele penitenciare, precum şi modul de respectare al acestor principii. Problematica acestei teme fiind evitarea nivelului inadecvat de servicii medicale poate avea ca urmări imediate situaţii asimilabile ”tratamentului inuman şi degradant ”.

Orientarea psihiatric-psihologică grupează principalele teorii şi concepţii criminologice, a căror trăsătură comună rezidă în centrarea explicaţiei cauzale pe factorii psihologici. Ceea ce le separă sunt, pe de o parte, modalităţile de abordare ca şi metodele şi tehnicile utilizate, iar pe de altă parte, caracterul mai mult sau mai puţin exclusivist al determinismului psihologic.

Sunt examinate astfel, teorii extreme care reduc geneza crimei la psihicul individului, ca şi variante mai nuanţate a căror linie de demarcaţie faţă de orientarea biologică şi sociologică este mai greu de trasat, apartenenţa rezultând în ultima instanţă, din accentele puse pe o categorie sau alta de factori .

Structurată pe parcursul a 6 capitole, lucrarea de faţă îşi propune abordarea unei teme destul de puţin dezbătute în literatura de specialitate – „Construcţii penitenciare la sfârşit de mileniu”.

În realizarea obiectivului urmărit, lucrarea debutează cu un capitol intitulat sugestiv „Consideraţii introductive” ce pune în evidenţă câteva aspecte privind reforma sistemului penitenciar românesc în perioada de după 1989 şi necesitatea acestei reforme având în vedere noile condiţiile politico-economice impuse în mare măsură de aderarea la Uniunea Europeană.

În continuare, capitolul II al lucrării se referă la evoluţia penitenciarelor în România, unde s-a avut în vedere:

- un scurt istoric privind penitenciarele româneşti până în 1969;

- penitenciarele româneşti în perioada aplicării legii nr. 23/1969;

- începuturile reformei penitenciare după 1989 şi

- prezentarea actualului cadru legislativ privind regimul penitenciar.