Editura Albatros

Extras:

Capitolul 1

Mantia intunericului se lasase demul, grabita parca sa ascunda ranile pamantului si pe cele din sufletele si trupurile atator oameni ce se infruntasera la lumina zilei. Sub valul ei ocrotitor, pozitia romanilor prinse viata ca un stup de albine starnit. Ostatii din prima linie se ridicasera sa-si dezmorteasca madularele intepenite in lacasele de tragere, adevarate baltoace; agentii de transmisiune se grabeau sa duca ordine si rapoarte, condamnatii sa stea de vorba cu subordonatii, improspatatorii sa care lazi cu munitie, in timp ce sanitariiaveau de lucru prin ungherele in care gasisera adapost ranitii...

TITLU EPUIZAT!

"Era un marunt contopist la Prefectura politiei si se trezise intr-o seara chemat de Voda Cuza, el si cu inca unul, Ilicioiu, de la Iasi, si trimisi la Paris sa faca Dreptul la Universitate, apoi sa sada pe la Prefectura politiei franceze sa invete...

«Voi trebuie sa invatati sa faceti politie cu mintea si nu cu bata!» le zisese Voda si din caseta personala le daduse banii. «Vi-i dau pe toti, a mai zis Voda, sa va ajunga in toti anii, ca eu si cu Mihalache - si-i zambi Kogalniceanului care era si el de fata - avem de rezolvat lucruri mari aici in tara si nu se stie niciodata ce-o sa mai fie...»"

Istoria literara inregistreaza un caz unic: cel al poetului de geniu Arthur Rimbaud, care, dupa cum spune Mallarmé, "s`est opéré vivant de la poésie", in plina tinerete, in plina creatie. Tacerea aceasta, atat de elocventa prin voita si abrupta ei instituire, mentine intr-un sentiment de sacra stupoare generatii dupa generatii. Prin ea Rimbaud a devenit un mit: mitul poetului modern.

EXTRAS:

Diavolul marii

Peste intreaga fire s-a asternut inabusitoare o noapte de ianuarie a verii argentiniene. Cerul intunecos s-a acoperit cu stele. Meduza ancorata se contura imobila in intuneric. Linistea noptii nu era tulburata nici de clipocitul undelor, nici de cartaitul greementului. Parea ca oceanul doarme adanc...

Pescuitorii de perle, aproape goi, zaceau intinsi pe puntea goeletei. Oamenii erau istoviti de munca grea si de arsita. In somnul lor zbuciumat gemeau, strigau si se zvarcoleau; miscau convulsiv bratele si picioarele - poate se luptau cu dusmanul lor temut si vesnic la panda, rechinul.

 ...

Extras:

... Am ispravit astfel cu aceste dramatis personae ale noastre, in afara de bravul Montrose, ale carui fapte si ispravi sunt inscrise in istorie. Despre ceilalti nu mai stim nimic. Mai trebuie doar sa-l pomenim pe Sir Dugald Dalgetty. Acest gentilom a continuat cu punctualitatea cea mai riguroasa sa-si indeplineasca datoria si sa-si primeasca solda, pana in ziua cand a fost facut prizonier, impreuna cu altii, pe campul de lupta la PHILIPHAUGH...

Extras:

- In amintirea bravului capitan Haag, care a salvat viata frumoasei doamne de Brinvilliers, care-a condus cu demnitate aceasta nava, am sa cant ceva din vioara capitanului Haag. Hobson tusi. Ceilalti asteptau. Maximilian Cornea mai zise: Dupa ce am fost exclus de la Arhitectura, fiindca riscam sa devin un prost arhitect, dupa ce m-au dat afara de la Conservator, fiindca riscam sa devin un muzician mediocru, am ajuns la politie unde am devenit un eminent detectiv. (Ad. Mocanu stia ca seful sau minte de stinge, dar a sti sa minti, considera comisarul, sa minti cand e necesar, e o calitate...).

In Insula pinguinilor, gruparea ideilor impleteste realul cu fantasticul. Pornind de la documentul istoric studiat cu pasiune, Anatole France il transpune in planul fictiunii si-i da fie alta interpretare decat cea traditionala, fie un inteles general uman sau simbolic, fie cel mai ades un uz satiric la adresa evenimentelor timpului, ridiculizate cu ajutorul paralelismului. Cititorului ii ramane sa disocieze opiniile existente de fapte, mitul de intamplarea adevarata.

Sanda Radian

Extras:

Chipul muntelui albise. Vantul suiera in fluierul de piatra al stancilor. Cararea isi pastra vag conturul. Echilibrandu-se la fiecare pas, un om continua urcusul. Cand i se tulbura privirea de spulberul necontenit al zapezii, avu un fior de neliniste. Il napadi o oaste de fluturi albi, orbindu-l, si numai cu gandul vazu: mai avea de mers doar opt sute de pasi.

Temperament vulcanic, inteligenta supla, La Rochefoucauld s-a lasat antrenat intr-una dintre cele mai spectaculoase si mai colorate perioade din istoria curtii franceze din secolul al XVII-lea, perioada Frondelor... Asa cum el insusi o spune in Memorii, n-a avut insa geniu politic.

Dar daca pe acest plan a fost deficitar, pe celalalt plan, spiritual, si-a luat din plin revansa. Finul observator al moravurilor si caracterelor, devine si autorul Maximelor, capodopera deschizatoare de drum atat pentru marii eseisti care vor veni dupa el, dintre care si Pasca e cel dintai, cat si pentru oricine ar dori sa se recunoasca in intimitatea sa.

Exupéry a facut si din viata si din scris o marturie generoasa a eroismului si a increderii in speta umana. El ofera, sub acest aspect, exemplul unui creator a carui existenta si opera sunt expresia aceluiasi tip de elan vital. Astazi, sau poate maine mai mult ca oricand, generozitateatea unui astfel de umanism fara limite este si va fi un bun pret, o insula de stabilitate printre contrarietatile de tot felul care macina existenta umana.

Dumitru Radu Popa