Editura Hamangiu

Lucrarea de faţă reprezintă continuarea celei publicate în 2007, sub acelaşi titlu, atât cronologică, toate hotărârile judecătoreşti selectate fiind pronunţate după anul 2007, dar şi în planul concepţiei de elaborare, care a fost păstrată. Acest al doilea volum prezintă multe probleme juridice noi, diferite faţă de cele redate în primul volum, tinzând la o completare a acestuia sub aspectul varietăţii speţelor şi al chestiunilor abordate.
Sunt reflectate atât decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerate relevante, cât şi modificările legislative intervenite după data pronunţării hotărârilor selectate, inclusiv Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor, acestea din urmă prin note explicative, în care autoarea arată dacă şi în ce măsură soluţiile regăsite în aceste hotărâri îşi păstrează actualitatea. La fel s-a procedat şi în privinţa noului cod de procedură civilă, nu pentru a face un „test de rezistenţă” al hotărârilor, ci pentru a sublinia schimbarea de optică legislativă ori tranşarea, prin intervenţia legiuitorului, a unei controverse provocate de norme neclare sau, pur şi simplu, insuficiente.

Această culegere conturează o imagine de ansamblu a practicii judiciare în domeniul contestaţiei în anulare, fiind rezumate 297 de decizii în materie; sunt cuprinse astfel cele mai noi soluţii date în practică de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi orientările de principiu ale fostei Curţi Supreme de Justiţie, care au rămas la fel de valabile şi astăzi.
Cartea este structurată în 9 capitole referitoare la caracterele juridice ale contestaţiei, obiectul acesteia, părţile care pot introduce contestaţia, tipurile de contestaţie şi particularităţile fiecăreia (motive, condiţii de admisibilitate), procedura de judecată, soluţii, căile de atac, decizii ale Curţii Constituţionale şi hotărâri CEDO în materie.

Nucleul cooperării judiciare în materie civilă şi comercială la nivelul Uniunii Europene îl constituie regulile - consacrate iniţial prin Convenţia de la Bruxelles (1968), preluate şi dezvoltate ulterior de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - menite să asigure, pe de-o parte, unificarea normelor referitoare la conflictele de competenţă în materie civilă şi comercială, iar, pe de altă parte, simplificarea formalităţilor în vederea recunoaşterii şi executării rapide şi simple a hotărârilor provenind din statele membre.
Prezenta lucrare grupează hotărârile preliminare pronunţate de CJUE pentru interpretarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 şi ale Convenţiei de la Bruxelles (1968), fiind reţinute 146 de hotărâri pronunţate în perioada 1976-2010. Din considerente ţinând de facilitarea consultării sale, lucrarea nu a inclus textul integral al hotărârilor, ci dispozitivul însoţit de o sinteză a argumentării juridice a soluţiei pronunţate. Hotărârile sunt sistematizate în funcţie de articolul din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 pe care îl interpretează, fiind indicată, atunci când este cazul, corespondenţa dintre textele acestuia şi cele ale Convenţiei de la Bruxelles (1968).

Lucrarea de faţă oferă o abordare a sistemului probator în materie civilă, din perspectiva practicii judiciare.Culegerea cuprinde 732 de speţe, atât din jurisprudenţa naţională, cât şi din jurisprudenţa CEDO, şi se adresează tuturor specialiştilor în drept, dat fiind că probele au o importanţă primordială în procesul civil, o hotărâre neputându-se pronunţa numai pe baza afirmaţiilor părţilor.Cartea analizează principiile în funcţie de care se administrează probele, regulile privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor, mijloacele de probă în procesul civil: înscrisurile, proba testimonială, mărturisirea, prezumţiile, expertiza, cercetarea la faţa locului, precum şi administrarea acestora în căile de atac şi în procedurile speciale.

Instituţia validării popririi este şi va rămâne un instrument important în cadrul executării silite, pentru urgentarea executării prin poprire sau pentru desfiinţarea popririlor lipsite de suportul dat de raportul obligaţional dintre terţul poprit şi debitor. Este una dintre cele mai energice căi de obţinere a executării propriu-zise a măsurii popririi, instanţa având posibilitatea să aplice o amendă în sarcina terţului poprit care refuză în mod nejustificat să se supună celor dispuse de executorul judecătoresc sau alte organe de executare.
Din acest ultim motiv, apreciem că lucrarea este utilă şi instituţiilor care de regulă au această postură de terţ poprit (ex. instituţiile bancare), dar şi debitorilor, care au ocazia să se apere în cadrul judecării cererii de validare a popririi de măsuri considerate arbitrare sau abuzive ale creditorilor şi ale organelor de executare.

Lucrarea analizează modificările aduse prin legea „micii reforme”- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală, precum şi altor acte normative.
Comentând dintr-o perspectivă practică modul în care aceste dispoziţii legale trebuie aplicate, autorii au pregătit un ghid pentru practicieni, atât pe termen lung, după ce aceste dispoziţii vor intra complet în vigoare, dar şi pe termen scurt, analizând aplicarea în timp a dispoziţiilor legii noi. Nu în ultimul rând, lucrarea face o analiză critică a dispoziţiilor legii, oferind, unde este cazul, propuneri de lege ferenda, şi analizează în ce măsură dispoziţiile Legii nr. 202/2010 se corelează cu legislaţia existentă, respectiv cu noile coduri adoptate.

Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză actuală a practicii judiciare în domeniul de interes al executării silite, cu privire specială asupra titlurilor executorii (hotărârea judecătorească, biletul la ordin şi cecul, contractul de ipotecă, credit bancar, leasing, concesiune, vânzare-cumpărare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei etc.) şi a executării creanţelor fiscale(competenţă, prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale, procedura specială de executare silită, executarea silită a unei creanţe constând în contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, a sancţiunii amenzii contravenţionale etc.).
Hotărârile selectate sunt însoţite de note referitoare la modificările legislative intervenite cu privire la actele normative incidente, deciziile pronunţate în procedura recursului în interesul legii referitoare la anumite aspecte legate de caracterul de titlu executoriu al unor înscrisuri sau de procedura învestirii cu formulă executorie, precum şi de note critice atunci când soluţia necesita o nuanţare sau când, în opinia autorului, interpretarea şi aplicarea corectă a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii duceau la o altă concluzie.
Lucrarea se adresează celor implicaţi în executarea silită: judecători, avocaţi, consilieri juridici sau executori judecătoreşti, precum şi celorlalţi practicieni ai dreptului: notari publici, auditori de justiţie etc.

Lucrarea de faţă aduce în atenţia celor interesaţi aproximativ 350 de sentinţe arbitrale pronunţate pe parcursul a trei ani (2007, 2008, 2009) de către Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, precum şi decizii prin care instanţele judecătoreşti competente le-au cenzurat sau anulat atunci când au constatat nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.Cartea particularizează latura jurisdictio a arbitrajului, prin relevarea unei game extinse şi complexe de problematici juridice de natură civilă şi comercială rezolvate pe calea arbitrajului, fundamentând astfel autoritatea sentinţelor pronunţate şi unitatea de referinţă a tuturor hotărârilor jurisdicţionale vis-a-vis de principiile de justiţie, dincolo de caracterul intuitu personae al alegerii voluntare a arbitrilor şi de circumstanţele particulare ale organizării soluţionării litigiilor deduse arbitrajului, fie el ad-hoc, fie instituţionalizat.

Lucrarea cuprinde toate deciziile de admitere a recursurilor în interesul legii pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în anul 2009.Acolo unde e cazul, unele decizii cuprind şi o notă explicativă referitoare la modificările legislative intervenite după publicarea acestora în Monitorul Oficial.

Cartea de faţă reprezintă o sinteză a celor mai elocvente repere jurisprudenţiale şi teoretice cu privire la dreptul de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, drept fundamental ce poate fi invocat în ordinea juridică internă de către orice persoană interesată. Sunt analizate aproape 200 de hotărâri şi decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului rezumate la esenţa problemei de drept relevante pentru subiectul în discuţie, precum şi practică judiciară naţională şi decizii ale Curţii Constituţionale.
Lucrarea urmăreşte trei paliere: dreptul substanţial de proprietate şi două drepturi procedurale – dreptul la un proces echitabil(art. 6 din Convenţie) şi dreptul la un recurs efectiv (art. 13 din Convenţie) –, iar informaţiile strict practice prezentate relevănoţiunile şi principiile consacrate în jurisprudenţa CEDO: noţiunea de „bun”, „victimă”, „imposibilitate obiectivă” de executare, termen rezonabil, caracterul efectiv al executării unei hotărâri judecătoreşti, „privare de bun”, „expropriere de facto”, dreptul de acces la o instanţă, „motive substanţiale şi imperioase” pentru anularea unei hotărâri definitive sau redeschiderea procedurii, garanţiile cu privire la desfăşurarea procesului etc.
În anexă este prezentată traducerea integrală a Hotărârii Maria Atanasiu şi alţii c. României, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 12 octombrie 2010 în procedura hotărârii-pilot, ce ar urma să stea la baza soluţionării tuturor cauzelor similare, prin care un reclamant s-ar plânge de încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie sau a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.