Date: 2014-02-14
Sangerul – Hypophtalmichthys molitrix
Este originar din bazinul Amurului găsindu-se şi în alte bazine hidrografice din China. A fost adus în 1960 în România şi s-a reuşit o aclimatizare perfectă.
Denumirea de sânger a fost propusă de ing. Gh. Mirică, pentru motivul că suprafaţa corpului devine sângerie după manipulare.
Ajunge la peste 1m lungime şi cca. 10-12 kg , corpul fiind alungit şi comprimat lateral, mai pronunţat pe linia ventrală, unde formează o carenă fără solzi, care începe de la centura scapulară (istm) şi se termină la anus. Se reproduce în perioada iunie-august la temperaturi ale apei de 22-24°C.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-6 ani. Prolificitatea este în funcţie de talia femelelor şi variază între 300000-1100000 icre pelagice nelipicioase de culoare gălbui - verzuie, cu diametrul 1-1,5 mm; incubaţia durează 30-36 ore.
După resorbţia sacului vitelin, puietul până la 11-15 mm se hrăneşte cu organisme fitoplanctonice mărunte, cum ar fi algele (diatomee, alge verzi, alge albastre). La lungimea de 15-18 mm începe să consume organisme fitoplanctonice microscopice şi rar zooplanctonice.
Fiind un peşte planctonofag , filtrul branhial bine dezvoltat reţine organisme fitoplanctonice microscopice şi zooplanctonice. Dinţii faringieni, egali ca număr şi mărime, sunt dispuşi pe câte un rând, avănd suprafaţa de masticaţie zimţată.
Hrănirea începe primăvara, la o temperatură de 10-14°C şi ţine până toamna, la aceleaşi temperaturi; în sezonul de iarnă nu se hrăneşte.
Datorită regimului alimentar, este un peşte important pentru piscicultură, deoarece poate fi crescut în policultură cu crapul şi este deasemeni o specie importantă, datorită ritmului de creştere accentuat şi dimensiunilor pe care le atinge la sfârşitul ciclului de creştere.