Caisele - compozitie chimica, consum, depozitare

Compoziţia chimică a fructelor.

Compoziţia chimică se caracterizează printr-un conţinut ridicat de zaharuri, acizi organici, substanţe pectice, dar mai ales prin vitamine şi săruri.

Producţia mondială.

Producţia mondială este de 2.642.222 ceea ce reprezintă 0,6% din producţia mondială de fructe.

Continentul cu cea mai mare producţie de caise este Asia, urmată de Europa.

În România până în 1990 cuprindea doar 2,9% din producţia totală. În anul 2004 producţia de caise era de 20.648 t, mai scăzută decâ în ceilalţi ani datorită faptului că în ultimul timp pomicultura românească nu a mai înregistrat progrese.

Modul de folosire al fructelor.

Fructele de cais se folosesc atât în stare proaspătă cât şi pentru industrializare.

Caisele pentru consum în stare proaspătă se expediază rapid pe piaţă deoarece în 1 – 3 zile trebuie să ajungă la consumator.

Caisele pentru industrializare ( gem, nectar, jeleu, deshidratare ) se vor recolta şi prin scuturare la maturitatea deplină şi chiar supracoacere. Conjunctura favorabilă valorificării nu impune însă păstrarea caiselor o perioadă lungă.

Păstrarea fructelor.

Pentru ca fructele de cais să se păstreze bine este necesar ca recoltarea să se facă la maturitatea de recoltare, deoarece dacă sunt coapte nu rezistă la transport şi nu se pot păstra mai mult de 1 – 2 zile. Caisele destinate consumului în stare proaspătă se ţin în depozit maxim 6 – 8 zile iar cele pentru industrializare o perioadă mai lungă de timp până la 10 zile. Pentru o păstrare de peste 10 zile temperatura în depozit trebuie să fie cuprinsă între – 0,5 şi + 1 °C iar umiditatea de 80 – 90%. Înainte de a se introduce în depozite caisele trebuie prerăcite. După prerăcire lădiţele cu fructe se introduc în spaţiile de păstrare unde se aşează în stive de câte 10 – 12 rânduri. Aici caisele se ţin 1 – 2 zile la 14 – 16°C şi 85% umiditatea relativă a aerului apoi se coboară temperatura la –0,5.....+1°C şi aceiaşi umiditate.