Date: 2011-02-12
Echivalând cu o limitare a puterii administrative, principiul legalităţii este în esenţa sa un principiu liberal, un factor de liberalism în cadrul regimului administrativ. Această semnificaţie liberală a principiului pune în evidenţă importanţa în organizarea constituţională a UE, legalitatea având ca sursă actul normativ comunitar, astfel că limitarea administraţiei este mai bine asigurată prin legea care este edictată de către o autoritate care îi este acesteia, exterioară.
În conţinutul principiului legalităţii se regăsesc trei exigenţe esenţiale, corespunzătoare a trei coordonate fundamentale:
- legalitatea este limita acţiunii administrative;
- legalitatea este fundamentul acţiunii administrative;
- legalitatea reprezintă obligaţia administraţiei de a acţiona în sensul efectiv al respectării actelor normative.
Din această ultimă exigenţă se desprind unele obligaţii ce revin administraţiei europene, precum:
- obligaţia administraţiei de a face cunoscută legalitatea, de a aduce la cunoştinţă toate regulile de drept, prin publicare ori prin orice formă modernă de comunicare;
- administraţia, atunci când ea însăşi a adus atingere legalităţii, trebuie să pună capăt de îndată situaţiei ilegale pe care ea însăşi a creat-o, fie prin abrogarea actului administrativ ilegal, fie prin revocarea acestuia;
- administraţia trebuie să vegheze ca administraţii să nu intre în contradicţie cu starea de legalitate;
- administraţia trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurarea aplicării unei reguli de drept.
Aşadar, este de reţinut că principiul legalităţii este principiul care fixează limitele acţiunii administrative, limitându-i puterile administraţiei, fără însă a aduce atingere supleţei sale ori spiritului său de iniţiativă.
Administraţia trebuie să respecte legalitatea, dar ea are nevoie totodată, de o anumită libertate de acţiune, întrucât oportunitatea anumitor măsuri nu poate fi apreciată pe cale generală, ci doar în contact nemijlocit cu realitatea administrativă.