În Olanda , cunoscuta ţară a florilor în general şi în special a lalelelor , bulboasele s-au cultivat ca o noutate începând cu secolul al XVI - lea , ca acum , în secolul al XX -lea , să constituie o sursă de venit considerabilă : cultivatorii olandezi oferă astăzi 800 de varietăţi de lalele şi 40 varietăţi de alte bulboase ( zambile , narcise , gladiole ) .

Sunt plante ce se forţează foarte bine în numai 20 - 30 de zile , obţinându-se flori ce amintesc de primăvară în anotimpul alb şi îngheţat al iernii .

De asemenea , plantele în primăvară , pe un fond verde de gazon dau unei grădini un farmec de pajişte naturală .

Merită subliniat faptul că bulboasele ocupă locul central într-o grădină, apoi farmecul deosebit ce-l conferă peisajul în combinaţie cu florile anuale şi perene , ele având în ciuda frumuseţii şi diversităţii lor coloristice , o perioadă scurtă de înflorire .

În acest caz se cunosc câteva combinaţii clasice de narcise galbene cu pansele care prin contrastul de culoare şi înălţime , satisfac orice exigenţe , întrucât plantarea acestora sub arbori cu frunze căzătoare face ca narcisele să beneficieze de soare primăvara , înainte de înfrunzirea copacilor , iar panselele să fie protejate toamna , de umbra copacilor .

Un succes deosebit îl are plantarea de insule de narcise galbene într-o mare de Myosotis , covoare albastre de zambile sub arbuşti de Forsythia , zambile albe , roz , sau bleu sub un migdal pitic înflorit , Galanthus , Scilla sibirica ( albastră ) cu anemone interplantat cu violete .

La aceste plante bulbul adevărat este o tulpină subterană , scurtă , înconjurată de frunze cărnoase , la a căror subsuoară se găsesc muguri axilari din care apar noi bulbi .

Plantele bulboase sunt uşor de cultivat .

Înmulţirea lor se realizează pe cale vegetativă sau unele foarte rar prin seminţe şi atunci înmulţirea durează de la 8 luni la 4-6 ani în funcţie de specie .

Plantarea se face în toamnă , în aşa fel încât să se poată înrădăcina înainte de venirea gerurilor , iar în primăvară să se obţină plante înflorite .

Adâncimea de plantare a bulbilor are o mare importanţă pentru pornirea rădăcinilor : se vor aşeza la o adâncime de aproximativ 3 ori faţă de diametrul lor .

Solul pretins de majoritatea bulboaselor este cel afânat, bine drenat , care să reţină apă suficientă pentru rădăcini .

În perioada activă de creştere , bulbii au nevoie de udări dese , astfel încât după plantare dacă nu cad ploi se va uda abundent până ce apar vârfurile plantelor .

Stropirile se vor continua şi după înflorire , până ce frunzele se îngălbenesc .

După înflorire , frunzele nu se taie până ce nu se usucă complet , deoarece ele pregătesc hrana ce se înmagazinează apoi în bulb .

O importanţă deosebită în reuşita culturii forţate o prezintă calitatea bună a bulbilor şi controlul permanent al luminii şi temperaturii în timpul perioadei de creştere .

Pentru reuşita unei culturi , pe lângă condiţiile de mediu create , trebuie urmărită cu grijă sănătatea ei , deoarece prin structura lor bulbii creează condiţii prielnice pentru multe boli şi dăunători : putregaiul , cauzat de bacterii sau ciuperci şi care se transmite foarte uşor , ca şi virusul lalelelor , care creează culori speciale florilor , uneori chiar strălucitoare sau nematozii care se pot distruge prin imersarea bulbilor în apă fiartă .

Pentru a preveni îmbolnăvirea , se vor evita terenurile joase sau umbroase .