Prepeliţele sunt pasari foarte rezistente la maladii, şi de aceea, creşterea acestora este o îndeletnicire prosperă. Pentru optimizarea sănătăţii însă, crescătorul trebuie să prevină şi să intervină prin:

• alimentaţie raţională şi o curăţenie scrupuloasă a cuştilor şi a spaţiilor,
• menţinerea condiţiilor optimale termice, higrometrice, de aerisire şi iluminare; etc.

Evident, neindeplinicrea acestor minime cerinte, duce la imbolnavire si deces; iata cateva din maladiile pe care le pot avea aceste micute pasari:

Clasificarea maladiilor
1. Boli cu etiologie nespecifică
2. Boli infecţioase
3. Boli parazitare
4. Boli cu difuzibilitate rapidă - virozele cu mare putere de contagiere
5. Boli cu difuzibilitate lentă: bacteriozele - afecţiuni care pot îmbrăca o evoluţie gravă (holera aviară)

6. Boli micotice, parazitare şi carenţiale
6.1. Bolile micotice - boli produse de diferite microorganisme de tipul mucegaiului (caspergiloza şi fuzarioza), ce provin din furajele sau aşternutul mucegăit, dar şi datorită contaminării instalaţiilor necurăţate în care se prepară furajele combinate.

6.2. Bolile parazitare cunoscute ca: coccidioza, heterakidoza, syngamoza şi ascaridioza. Acestea apar în fermele mici, cu condiţii proaste de creştere (din cauza aşternutului murdar şi umed) şi, în special, în sistemul de creştere la sol.

6.3. Bolile carenţiale – cele mai cunoscute sunt: encefalomacia de carenţă, perozisul şi avitaminozele. Aceste boli survin în urma administrării unor furaje combinate neechilibrate din punct de vedere nutriţional, dar şi ca un efect secundar al evoluţiei parazitozelor (prin lezarea mucoasei intestinale şi diminuarea puterii de absorbţie), dar şi din cauza unor tratamente prelungite.

Despre combaterea acestor boli, dar si despre modul de aplicare a tratamentului corespunzator, va recomandam cartea de mai jos!

Vrei mai multe detalii despre infiintarea unei crescatorii de prepelite?