Confiscarea speciala si traficul ilicit de droguri

În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge. Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.

Confruntarea se înscrie printre procedeele probatorii cu caracter complementar, efectuarea ei fiind condiţionată de existenţa unor declaraţii date de persoanele ascultate în aceeaşi cauză, declaraţii între care s-a constatat că există contradicţii (art. 87 C. proc. pen.).

Deşi confruntarea nu este un mijloc de probă, întrucât acestea sunt enumerate exhaustiv, art. 64 C. proc. pen., ea reprezintă o modalitate distinctă de ascultare a subiecţilor procesuali, efectuarea ei devenind absolut necesară în numeroase împrejurări şi, prin urmare, supusă şi unor reguli tactice criminalistice. În acest context confruntarea poate fi încadrată printre actele de urmărire penală, alături de prezentarea pentru recunoaştere, percheziţia sau reconstituirea.

Trăim într-o epocă în care, ca rezultat al gândirii şi creaţiei, omul a pătruns până în cele mai necunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susţinute ale organizaţiilor internaţionale, ale şefilor de state, guverne, de a contribui la soluţionarea multiplelor conflicte şi contradicţii care apar în lumea contemporană. Multora li s-au găsit şi li se vor găsi rezolvări favorabile, ca urmare a faptului că fiinţa umană poate şi trebuie să se apere de marile şi numeroasele pericole care o ameninţă încă. Revoluţia tehnico-ştiinţifică a avut ca efect benefic punerea la dispoziţia tuturor a unor mijloace rapide şi sofisticate de comunicare şi deplasare.

De aceste mijloace beneficiază însă şi traficanţii, în majoritatea cazurilor în mai mare măsură decât cei abilitaţi să prevină şi să combată acest fenomen extrem, de nociv. Astfel, traficanţii de droguri pot lua legătura foarte uşor, se pot întâlni rapid în orice punct al planetei, scăpaţi de sub supravegherea autorităţilor, şi tot atât de uşor să dispară de la locul infracţiunii înainte de intervenţia poliţienească.

Flagelul stupafiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice, pornind de la influenţa nocivă pe care o are asupra tinerei generaţii, alterarea relaţiilor sociale dintre oameni şi continuând cu distrugerea sănătăţii, îmbogăţirea unora, apariţia de organizaţii criminale puternice, care, de multe ori, concurează cu puterea unor guverne, provocând adevărate “războaie locale”, soldate cu mari pierderi de vieţi omeneşti.

Grav este faptul că flagelul stupefiantelor a luat proporţii şi se observă cu uşurinţă că graniţele, problema violării acestora, a cetăţeniei, a respectării normelor de drept sunt trecute de marii traficanţi pe planul al doilea, ca şi când nu ar exista. Organele de urmărire penală desfăşoară o susţinută activitate menită să prevină săvârşirea unor asemenea fapte, deosebit de periculoase pe tritoriul naţional.

Bunăstarea şi aplicarea cu fermitate a legilor constituie suportul eradicării manifestărilor antisociale care se comit în acest domeniu. În activitatea de prevenire şi combatere cu privire la produsele şi substanţele stupefiante sau toxice, organele de urmărire penală ale poliţiei colaborează cu alte organe ce au atribuţii pe această linie.

Luarea măsurilor pentru popularizarea legislaţiei în vigoare, educarea cetăţenilor în vederea prevenirii toxicomaniei, dezintoxicarea consumatorilor, cunoaşterea celor predispuşi să încalce dispoziţiile legale şi determinarea lor să renunţe la comiterea de fapte antisociale sau depistarea acestora în faza pregătitoare ori imediat după săvârşirea infracţiunii, reprezintă activităţi ce au drept scop final lichidarea fenomenului infracţional.

Juriştii, sociologii, oamenii de ştiinţă din lumea medicală au încercat şi încearcă să abordeze în diferite feluri problema referitoare la modul cum trebuie abordat, interpretat şi oprit acest fenomen. Multe guverne, îngrijorate de efectele traficului ilicit de droguri au elaborat legislaţii severe, menite să reducă fenomenul. Aceasta conduce la o stabilizare relativă, pe o perioadă limitată, a drogurilor, dar nu poate realiza eradicarea de fond a criminalităţii, în special a traficului de droguri.

Având în vedere că ponderea o deţin cetăţenii străini, atât cei aflaţi pe teritoriul ţării din diverse motive, cât şi în tranzit, pentru prevenirea introducerii în ţară de produse ori substanţe stupefiante, organele de urmărire penală colaborează intens cu organele vamale şi poliţia de frontieră.

Schimbul de informaţii reciproce privind particularităţile traficului de stupefiante, locurile şi metodele de descoperire a traficanţilor şi consumatorilor este menit să contracareze orice încercare de introducere în ţara noastră a unor astfel de produse ori substanţe.

România desfăşoară o largă cooperare internaţională; lupta împotriva traficului de stupefiante prin acţiuni întreprinse în cooperare cu una sau mai multe ţări, având drept scop, depistarea traficanţilor, confiscarea stupefiantelor, activităţi ce sunt reglementate prin convenţii internaţionale.

Ţara noastră a aderat la Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971, la Protocolul din 1972 privind amendamentele la Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, precum şi la Organizaţia de Poliţie Criminală – Interpol; aceasta a impus luarea unor măsuri de natură să faciliteze cooperarea eficientă împotriva traficului ilicit cu stupefiante şi îndeplinirea sarcinilor asumate prin aderarea la convenţiile internaţionale.

Aşa cum am subliniat pe parcursul lucrării, un inamic al „omului modern” este drogul. Dobândite pe cale naturala sau artificială, substanţele care „fabrică visuri“ sau care „aduc fericirea“ fac, an de an, mai multe victime decât armele de distrugere în masă. Nici o statistică nu poate spune care este numărul exact al consumatorilor de droguri. El poate fi doar estimat. Fenomenul este extrem de greu de controlat, chiar dacă se fac eforturi pentru prevenirea şi combaterea sa.

Deşi interzise, drogurile tind să pătrundă tot mai mult pe piaţa mondială, şi în ţara noastră, numărul persoanelor care îşi găsesc refugiul, injectându-şi „iluzii“, fiind în creştere. Drogurile pun stăpânire pe trupul şi mintea consumatorilor; victimele drogurilor pot fi văzute pe stradă, în locuri obscure, la metrou etc.

Pot fi recunoscute uşor: au fetele palide, cadaverice, răvăşite; ochii roşii etc. sunt rupţi de realitate etc. Infracţionalitatea şi, în special, criminalitatea organizată, întâlnită la nivel internaţional, pot fi privite drept „instituţii fără frontiere”, ale căror răspândire şi arie de cuprindere pot rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaţionale.

Instituţiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului şi a consumului de droguri din România colaborează pe plan regional, european şi internaţional cu instituţii din întreaga lume care au atribuţii similare. Şi în ceea ce priveşte capitolul „violenţă” am văzut că acest fenomen este în continuă „evoluţie”.

Tipurile de violenţă sunt următoarele: violenţa psihologică, care se manifestă prin agresiuni verbale, intimidare, batjocură, umilire; violenţa fizică, prin care se provoacă victimei o serie de vătămări prin pălmuire, lovire - cu sau fără obiecte - sau bătaie; violenţa socială, reprezentând o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlarea victimei, izolarea acesteia de familie sau prieteni(e), monitorizarea activităţilor lui/ei, rezultând din întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi din restrângerea accesului la informaţie; violenţa economică, o altă formă de violenţă psihologică pasivă, care presupune oprirea accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice; violenţa sexuală, adică forţarea victimei la activitate sexuală nedorită, dar şi falsele acuzaţii de infidelitate sexuală, forţarea victimei să aibă sarcini nedorite, transmiterea conştientă de boli sexuale, inclusiv HIV/SIDA.

În ceea ce priveşte comportamentele sexuale deviante am considerat necesar a releva aceste aspecte pe parcursul mai multor capitole. Am inclus în analiza de faţă cercetarea problemelor legate de fenomenul prostituţiei, pornografiei, homosexualităţii şi trans-sexualismul.

Flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice, pornind de la influenţa nocivă pe care o are asupra tinerei generaţii şi alterarea relaţiilor interumane, continuând cu distrugerea sănătăţii, îmbogăţirea de nejustificat din punct de vedere moral sau licit-economic a infractorilor, apariţia de organizaţii criminale redutabile, care de multe ori concurează cu puterea unor guverne, şi culminând cu provocarea unor adevărate războaie locale, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Potrivit estimărilor făcute de diferite organisme statale şi internaţionale, peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume au devenit victime ale abuzului de stupefiante. Consecinţele directe ale consumului unor astfel de substanţe sunt afecţiunile psihice, degradarea umană, asociate cu săvârşirea unor infracţiuni grave precum omorurile, tâlhăriile sau violurile.

Dacă sintetizăm efectele consumului de droguri asupra societăţii, situaţia se prezintă astfel:

 scăderea randamentului de muncă al celor ce consumă droguri;

 deturnarea unei importante părţi a fondurilor monetare din circuitul economic normal;

 folosirea unor imense sume de bani la finanţarea activităţilor subversive şi la întreţinerea economiei subterane;

 costurile ridicate ale tratamentelor medicale de dezintoxicare şi parţiala neeficacitate a încercării de eliminare a dependenţei psihice,în special;

 răspândirea alarmantă a bolilor transmisibile grave, de exemplu SIDA, şi creşterea numărului de internări ale persoanelor care folosesc droguri;

 cheltuielile mari necesitate de întreţinerea şi dotarea forţelor abilitate să controleze şi să lupte împotriva flagelului morţii albe.

Juriştii, sociologii şi oamenii de ştiinţă din lumea medicală au încercat să găsească, în diferite modalităţi, soluţiile problemei referitoare la felul în care trebuie abordat, interpretat, combătut şi, în final, eradicat fenomenul traficului şi al consumului ilicit de stupefiante, dar metodele de rezolvare aplicate până acum se dovedesc uneori ineficiente, deoarece, în multe cazuri, traficul ilicit de droguri se realizează în forma îmbinării cu acte de terorism, trafic de arme, şi, la unele organizaţii teroriste, cu false aspiraţii de ordin „politic”– reprezentând simple maşinaţiuni, disimulări ale unor interese veroase şi manifestări de subtilitate care nu ascund, de fapt, decât încercările, lipsite de orice scrupule, de a deturna justificările şi opinia generală referitoare la natura acţiunilor grupărilor de traficanţi, guvernate de scopul fundamental al realizării câştigurilor fabuloase.

Multe guverne (de curând şi cel al României), îngrijorate de efectele traficului ilicit de stupefiante, au elaborat legislaţii severe, menite să reducă proliferarea dezastrului cauzat de droguri. Din păcate, aceasta conduce doar la o relativă stabilizare, pe o perioadă de timp limitată, a situaţiei de fapt, neputând realiza eradicarea de fond a criminalităţii şi, în special, a traficului ilicit de droguri.

Mass-media din România este preocupată din ce în ce mai mult, după cum o dovedesc diversele publicaţii şi filme, de a formula explicaţii deosebit de complexe ale consumului şi traficului ilicit de stupefiante, nereuşind – însă – a furniza o reală clarificare, destinată majorităţii populaţiei, a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, act normativ deosebit de important în rezolvarea problemelor legate de narcotice cu care se confruntă ţara noastră. Spre exemplu, drogurile au fost clasificate în 2 categorii: de risc (cannabisul, haşişul, marihuana) şi de mare risc (opiul, heroina, morfina).

Totodată, s-a înfiinţat instituţia investigatorilor acoperiţi care, având o mare libertate de mişcare, vor contribui în mod esenţial la punerea în aplicare a măsurilor legale impuse de politica naţională antidrog.

Comunitatea internaţională este conştientă de permanenta ameninţare constituită de consumul şi circulaţia clandestină ale substanţelor stupefiante şi psihotrope la adresa siguranţei cetăţenilor planetei, fapt care a determinat luarea hotărârii de a-şi intensifica eforturile pentru diminuarea şi înlăturarea acestui fenomen.

Puterea economică – redusă, prin raportare la nivelul altor ţări de pe mapamond – a României şi disponibilităţile financiare limitate de care dispun organismele sale instituţionale implicate în lupta de reprimare a activităţilor infracţionale desfăşurate în domeniul traficului şi consumului ilicit de stupefiante fac necesară înscrierea ţării noastre în rândul statelor ce fac parte din organizaţiile internaţionale care asigură o asistenţă utilă membrilor lor.

Trăim într-o epocă în care omul a pătruns în cele mai cunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susţinute ale organizaţiilor internaţionale, ale şefilor de state şi de guverne, de a contribui la soluţionarea multiplelor conflicte şi contradicţii care apar în lume contemporană.

Constată o recrudescenţă nemaiîntâlnită a flagelului drogurilor. Se nasc o serie de întrebări fireşti, dintre care se detaşează una, de fond, şi anume dacă acest flagel poate fi pus, ca gravitate, alături de un altul ce ameninţă omenirea – războiul nuclear.

Un răspuns pertinent este greu de dat, dar lăsând să vorbească cifrele, apare concluzia că, de fapt, de la începutul secolului nostru, drogurile au produs mai multe victime umane decât toate conflagraţiile militare care au avut loc. Flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice.

Grav este că flagelul stupefiantelor a luat proporţii şi se observă cu uşurinţă că graniţele, problema violării acestora, a cetăţeniei, a respectării normelor de drept sunt trecute de marii traficanţi pe planul al doilea, ca şi cum nu ar exista. Însă, în pofida acţiunilor întreprinse de numeroşi factori, pe plan naţional, dar şi la nivel mondial, stupefiantele sunt şi vor continua să rămână, în această epocă, flagelul ce se extinde, căpătând noi şi noi dimensiuni.

Comunitatea internaţională este conştientă de pericolul deosebit de grav ce-l reprezintă consumul şi traficul ilicit de stupefiante pentru cetăţenii planetei şi în consecinţă, este hotărâtă să-i intensifice eforturile pentru diminuarea şi înlăturarea lui, în context cu rezolvarea celorlalte mari şi complexe probleme ce confruntă omenirea.

Acest ebook se livreaza in forma actualizata, conform noilor coduri, in cca. 4-5 zile din momentul efectuarii comenzii!

Transformările radicale ale societăţii de-a lungul istoriei sale, evoluţia mijloacelor de producţie şi apariţia noilor tehnologii, crearea şi dezvoltarea continuă ale reţelelor de căi de comunicaţie intercontinentală, necesitând perioade de timp din ce în ce mai reduse pentru parcurgerea distanţelor, au determinat extinderea „anatemei” drogurilor la nivel mondial, nici o naţiune nemaiputându-se considera apărată de efectele distructive ale stupefiantelor.

Consolidarea structurilor crimei organizate, care – funcţionând în mod similar unei entităţi economice legale, dar în domenii ale cerinţei de mărfuri şi servicii prohibite de către societate prin norme juridice – trebuie să fie competitivă pentru a se autoproteja, şi-a găsit expresia în acutizarea fenomenului traficului ilicit de stupefiante, în ciuda repetatelor şi a tot mai deselor încercări ale comunităţii internaţionale de elaborare a unor strategii eficiente de luptă în vederea prevenirii şi a combaterii acestui flagel.