Jurisprudenta | Drept penal

Furt din locuinţă. Autorat. Răspundere civilă delictuală. Solidaritate. Cuantumul prejudiciului. Probe
TRIBUNALUL BUCURESTI

REZUMAT:

Potrivit art. 1003 Cod civil inculpatul în calitate de complice răspunde în solidar cu autorul independent de faptul că a primit sau nu vreo sumă de bani din cele sustrase.
Faţă de faptul că declaraţiile părţilor vătămate sunt constante în precizarea sumelor de bani ce le-au fost sustrase şi faţă de faptul că aceste declaraţii se coroborează între ele în privinţa modului de operare, iar inculpatul a recunoscut că a pătruns în locuinţele acestora abia după ce i s-a adus la cunoştinţă existenţa urmelor dactiloscopice, atitudinea sa fiind nesinceră, se poate aprecia ca fiind dovedit prejudiciul solicitat de acestea, fiind imposibil pentru părţile vătămate să dovedească cu probe directe existenţa şi cuantumul economiilor.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 21/A din 11.01.2011, definitivă prin Decizia nr. 508 din 7.03.2011 a C.A.B. – Secţia a II-a Penală)

Nu pot fi considerate „cauză de micşorare a pedepsei”, care să facă admisibilă contestaţia la executare, faţă de dispoziţiile art. art. 461 alin. (1) lit.d) din Codul de procedură penală, dispoziţiile art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, nou introduse prin Legea nr.202/2010, intrată în vigoare la 25.11.2010, potrivit cărora instanţa pronunţă condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii., în cazul în care înainte de începerea cercetări judecătoreşti inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia, după o procedură reglementată la alin. precedente ale aceluiaşi articol, iar instanţa îi admite cererea ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale. Declanşarea procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală, având drept consecinţă aplicarea dispoziţiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, poate avea loc doar în faţa instanţei de fond şi până la începerea cercetării judecătoreşti.
Intervenirea Legii nr.202/2010 nu poate fi invocată ca fiind, sub aspectul procedurii instituite prin art.3201 din Codul de procedură penală, nici o lege „mai favorabilă”, în înţelesul art.13 Cod penal, astfel că nu pot fi invocate beneficiile acestei legi prin aplicarea art.13 Cod penal inculpaţii aflaţi în curs de judecată la data de 25.11.2010, în măsura în care în cauză s-a intrat în cercetarea judecătorească sau chiar s-a depăşit faza judecăţii în fond, neaflându-ne în faza unei legi penale mai favorabile, iar în privinţa legii procesual penale, aceasta este de imediată aplicare, necunoscând un principiu similar celui instituit de art.13 Cod penal. Cu atât mai puţin, dispoziţiile legale menţionate pot fi invocate şi aplicate în faza executării unei hotărâri judecătoreşti.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Sentinţa penală nr. 30/F din 11.01.2011, nedefinitivă)

Plangere impotriva solutiilor de netrimitere in judecata. Art. 278- 1 Cod de procedura penala | Curtea de apel Craiova, Decizia Nr. 180 din 15 februarie 2010