EBooks - Lucrari in format electronic

Creşterea violenţei îndreptată asupra copilului reprezintă una dintre problemele sociale cele mai dramatice cu care se confruntă societăţile contemporane.

Violenţa în general şi cea în cadrul familiei în special, nu include doar violenţa fizică (vătămare, lovire, chiar şi omor) ci şi violenţa verbală (insultă, ameninţare), violenţa psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare), violenţa sexuală, precum şi violenţa economică (de exemplu, privarea de mijloace sau bunuri vitale).

Una dintre formele de violenţă îndreptată contra copiilor este şi abandonul – un act de agresivitate de tip special, anormal şi reprobabil.

Orice act intenţionat prin care se produc vătămări corporale, tulburări psiho-emoţionale şi expuneri la situaţii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de către copil constituie abuz.

Orientarea psihiatric-psihologică grupează principalele teorii şi concepţii criminologice, a căror trăsătură comună rezidă în centrarea explicaţiei cauzale pe factorii psihologici. Ceea ce le separă sunt, pe de o parte, modalităţile de abordare ca şi metodele şi tehnicile utilizate, iar pe de altă parte, caracterul mai mult sau mai puţin exclusivist al determinismului psihologic.

Sunt examinate astfel, teorii extreme care reduc geneza crimei la psihicul individului, ca şi variante mai nuanţate a căror linie de demarcaţie faţă de orientarea biologică şi sociologică este mai greu de trasat, apartenenţa rezultând în ultima instanţă, din accentele puse pe o categorie sau alta de factori .

Pe fondul sărăciei şi al dorinţei de desprindere de trecut, „importul de modele occidentale” a făcut ca Romania să cunoasca realităţi dintre cele mai neasteptate şi nedorite. Una dintre consecinţele care bulversează valorile româneşti tradiţionale este că familia şi-a pierdut din consistenţă şi semnificaţie. Jumatate din copiii născuţi în ţara noastra au un singur părinte trecut în certificatul de naştere, sunt crescuţi în familii monoparentale sau în cupluri “consensuale”.

Fenomenul este o consecinţă a abandonurilor, motivate de probleme materiale şi de teama asumării răspunderii, a dorinţei tinerelor de a-şi împlini menirea de procreare - chiar în afara căsătoriei - sau ca urmare a unui gest iresponsabil, caracteristic vârstei sau nivelului de educaţie. Familia, celula de bază a societăţii, a pierdut chiar şi pretinsele privilegii acordate de stat înainte de '89 şi se confruntă cu spectrul nesiguranţei şi dezinteresul clasei politice.

 Situaţia actuală a creşterii în progresie geometrică de la an la an a numărului consumatorilor şi a cantităţilor de droguri confiscate tinde să se transforme într-un fenomen social spre al cărui control trebuie să se îndrepte toate acţiunile organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale specializate, precum şi rezultatele cooperării cu instituţiile şi organismele Uniunii Europene  şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Despre toate aaceste aspecte se vorbeste pe larg si in cadrul lucrarii de fata.