Dinu Sararu

Dinu Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu-Vâlcea. Tatăl, Costică Săraru, a fost învăţător, iar mama, Cornelia, casnică. Scriitorul a copilărit în satul Olari, comuna Slătioara, judeţul Vâlcea, loc în care a ştiut să observe universul ţăranilor, pe care mai apoi l-a înfăţişat în operele sale. În 1947 vine la Bucureşti şi urmează cursurile Liceului „Matei Basarab” pentru un an, iar mai apoi pe cele ale Liceului „Mihai Viteazul”. În 1950 se angajează, în urma unui concurs, ca reporter la Radiodifuziunea Română. Aici este remarcat de redactorul-şef adjunct al redacţiei culturale, Alexandru Balaci, care îi devine mentor şi îi îndrumă primii paşi în gazetărie. Astfel, începe să scrie reportaje şi recenzii, pe care le publică în „Tânărul scriitor”. Continuă să publice în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scânteia tineretului”. Deşi consacrat ca gazetar, se înscrie totuşi la Facultatea de Ziaristică, pe care o absolvă în 1978. Romanul care l-a consacrat, „Nişte ţărani”, începe să fie publicat mai întâi în foileton, săptămânal, în revista „Flacăra”. „Mă duceau la exasperare imaginile din literatură în care ni se descria un ţăran continuu fericit şi care nu mai ştia ce să facă de bucurie că a venit în sfârşit revoluţia socialistă să-l invite la colectivizare ca la o serbare“, descrie însuşi Dinu Săraru motivul care i-a vegheat, încă de la început, cariera de scriitor. Urmează celelalte romane („Clipa”, „Dragostea şi Revoluţia”, „Iarba vântului”, „Crimă pentru pământ”, „Ciocoii noi cu bogyguard”) care l-au menţinut în atenţia criticilor şi a publicului, toate traduse în mai multe limbi şi distinse cu premii importante. Dar opera lui Dinu Săraru nu a intrat în eternitate doar prin cărţile tipărite, ci şi datorită ecranizărilor sau a transpunerilor pe scenă a scrierilor sale.