Somatia de plata. Culegere de practica judiciara

Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei nr. 5/2001, judecătorul cererii în procedura somaţiei de plată poate pronunţa una din următoarele soluţii:

- închiderea dosarului prin încheiere irevocabilă;

- admiterea cererii creditorului prin ordonanţă (admiterea cererii în întregime ori în parte)

- sau respingerea cererii creditorului prin ordonanţă.

În literatura juridică s-a subliniat că judecătorul învestit cu cererea în somaţie de plată poate pronunţa şi alte soluţii, prin aplicarea corespunzătoare a normelor generale privind procedura necontencioasă şi contencioasă, pe baza prevederilor art. 338 C. proc. civ. la care face trimitere art. 111 alin. 2 din Ordonanţa nr. 5/2001 .

Lucrarea de față conține o prezentare inedită a temei excepțiilor procesuale, privite și cercetate din interiorul procesului civil și nu extrăgându-le din acest iter procedural. Autoarea face o cercetare complexă a celor două concepte, "excepțiile" și "procesul civil" - cu dezideratul de a identifica și îndepărta obstacolele care pot obtura, temporar sau definitiv, demersul justițiabililor. Tocmai de aceea, este analizat, mai întâi, procesul civil în lumina funcției sociale pe care o îndeplinește. Astfel, în viziunea autoarei, scopul procesului civil rezidă în obținerea unui act jurisdicțional de calitate, în condițiile unei bune administrări a justiției. Aceasta presupune finalizarea procesului printr-o soluție pe fond, necesară, adecvată și proporțională, în urma unei gestionări pozitive a resurselor: timp, bani, capacități volitive și intelectuale ale judecătorilor etc. Apoi, sunt supuse unei analize științifice premisele necesare realizării scopului procesului: recunoașterea accesului liber la justiție, existența dreptului la acțiune, exercitarea celor două drepturi: accesul la justiție și dreptul la acțiune, crearea unui cadru procesual (formal) care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și o bună administrare a resurselor justiției. Așadar, autoarea observă că prin invocarea excepțiilor procesuale se invocă existența unui incident de natură să pericliteze realizarea scopului procesului: o soluție adecvată pe fond cu minimum de resurse. În acest context, remarcăm ca interesantă și utilă - pentru practicienii dreptului, în special - analiza instituției "incidentelor procesuale". Observând o anumită suprapunere între cele două noțiuni: "excepția" și "incidentul", autoarea a făcut o conturare clară a acestor concepte, o redefinire a lor prin stabilirea funcției procesuale a fiecărei instituții și modului în care interacționează în angrenajul judecății. Lucrarea se bucură de originalitate, dar și de rigoare științifică, fiind temeinic argumentată și având un real caracter contributiv în cercetarea temei alese; la elaborarea acesteia și-a pus amprenta experiența autoarei de cadru didactic și avocat. Recomandăm juriștilor să parcurgă această monografie ce poate constitui un instrument de lucru atât pentru teoreticienii, cât și pentru practicienii dreptului, contribuind la tranșarea unor controverse "clasice" ale doctrinei și jurisprudenței.

Lucrarea constituie un important instrument de lucru pentru profesioniştii dreptului şi studenţii din învăţământul juridic, contribuind totodată la cunoaşterea temeinică a soluţiilor pronunţate în vederea aplicării corecte şi unitare a legii. Culegerea Răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă pentru daune morale valorifică un prețios material de practică judiciară, rod al unei îndelungate activități de înfăptuire a justiției. Hotărârile judecătorești prezentate în culegere sunt prelucrate și rezumate, fiind însoțite de asemenea de comentarii și scurte note. Astfel, lucrarea constituie o bază pentru ulterioare reflecții și cercetări în domeniu, precum și un important instrument de lucru pentru profesioniștii dreptului și studenții din învățământul juridic, spre a le folosi în activitatea lor profesională, contribuind totodată la cunoașterea temeinică a soluțiilor pronunțate în vederea aplicării corecte și unitare a legii.

După cum am precizat analizând subiectul „Executarea hotărârilor somaţiei de plată”, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată prevede o procedură simplificată de realizare voluntară sau prin executare silită a creanţelor băneşti certe, lichide şi exigibile.

În scopul îmbunătăţirii funcţionării justiţiei, prin degrevarea instanţelor de numeroase cauze, a fost adoptată Ordonanţa privind procedura somaţiei de plată - nr. 5/2001. La elaborarea acestui act normativ s-a avut în vedere situaţia economică şi socială existentă în societatea românească, când costurile unui proces sunt din ce în ce mai greu suportate de justiţiabil. Faţă de acest context, adoptarea Ordonanţei nr. 5/2001 s-a înscris în cadrul măsurilor impuse de dezideratul de a oferi creditorilor o procedură rapidă şi mai puţin costisitoare pentru obţinerea titlurilor executorii în vederea realizării creanţelor prin executare silită.

În acest sens, art. 1 din Ordonanţa nr. 5/2001 prevede că procedura somaţiei de plată este o procedură ce se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. În completare, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanţa nr. 5/2001, suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. 1, precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.

După cum s-a reţinut, procedura somaţiei de plată reprezintă procedură specială, distinctă de procedura de drept comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială. Condiţiile de admisibilitate pentru această procedură sunt prevăzute de Ordonanţa nr. 5/2001, prin art. 1.

Astfel, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă; trebuie să fie vorba de obligaţii de plată a unor sume de bani, iar obligaţiile să fie asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate conform unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege; înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Art. 2 din O.G. nr. 5/2001 stabileşte că în procedura somaţiei de plată cererile se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Potrivit art. 3 din Ordonanţa nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, elementele pe care trebuie să le cuprinsă cererea sunt următoarele: numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului; numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; sumele solicitate, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcuta plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei. La cerere se va anexa contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.

Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă. Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor. La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. În citaţie se va face menţiunea ca până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.

Potrivit art. 2 alin. 2 din ordonanţa nr. 5/2001, cererea prin care creditorul a declanşat procedura somaţiei de plată se soluţionează de un singur judecător, indiferent de competenţa materială a instanţei.

Întrucât în reglementarea specială nu se prevede că soluţionarea cererii se face în camera de consiliu, examinarea cererii creditorului şi pronunţarea hotărârii se va face în şedinţă publică, potrivit art. 121 alin. 1 C. proc. civ. În procedura somaţiei de plată se pot pronunţa una din următoarele soluţii: închiderea dosarului prin încheiere irevocabilă; admiterea cererii creditorului prin ordonanţă (admiterea cererii în întregime ori în parte) sau respingerea cererii creditorului prin ordonanţă.

Somaţia de plată, domeniu de maximă actualitate şi deosebită utilizare în practică, ce este menită a constitui un mijloc legal rapid de fluidizare a circuitului civil, reprezintă un instrument omniprezent în practica juridică de azi.

Lucrarea de faţă vine în întâmpinarea trebuinţelor practicianului, oferind interpretarea jurisprudenţială a normei juridice, prin sinteza deciziilor şi sentinţelor relevante pronunţate în cadrul acestei proceduri speciale.

Cele 100 de hotărâri judecătoreşti sunt însoţite de sistematizarea prin indexul alfabetic, pentru o consultare cât mai eficientă.