Editura C.H. Beck

TITLU EPUIZAT!

Volumul "Drept civil. Teoria generala a obligatiilor", structurat in trei parti, cuprinde o analiza detaliata a principiilor, institutiilor, categoriilor juridice ale teoriei generale a obligatiilor.

TITLU EPUIZAT!

Plecand de la realitatile sociale si culturale, autorul prezinta intr-un mod cuprinzator evolutia stiintei dreptului si semnaleaza principiile proprii dreptului civil intr-o maniera devenita de pe acum traditionala.

Lucrarea insista intr-un mod aparte asupra conceptului juridic de "persoana", prezentand rolul, functiile, atributele si pozitia acesteia, ca subiect al diferitelor raporturi de drept civil.

TITLU EPUIZAT!

Drept civil. Succesiunile reprezinta un curs universitar in care autorii analizeaza, printr-o abordare clara si accesibila, reglementarile privind succesiunile in dreptul civil roman.

Dupa un titlu, in care sunt prezentate regulile generale ale mostenirii lucrarea analizeaza, cum era si firesc, cele doua moduri de transmisiune succesorala, cea legala si cea testamentara.

TITLU EPUIZAT!

Cartea "Drept civil. Succesiunile" isi depaseste obiectivul primordial, acela de a raspunde necesitatilor universitare ale studentilor, apropiindu-se - prin ampla documentare, (raportata la elemente de drept comparat s.a.) - de rigorile unui tratat.

TITLU EPUIZAT!

Structura acestui curs devenita de pe acum "clasica" in materie, cuprinde; modalitatile de transmisiune a succesiunilor, conditiile generale pozitive si negative ale dreptului la mostenire, regulile generale si exceptii aplicabile diferitelor clase de mostenitori, consideratii generale cu privire la tesatament si limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesorale, dreptul subiectiv de optiune succesorala, transmiterea mostenirii, petitia de ereditate, procedura succesorala notariala si imparteala mostenirii.

Prezenta lucrare constituie contribuţia autorului – avocat, arbitru comercial şi cadru didactic universitar – la efortul nobil, incitant şi atât de complex pentru promovarea şi fundamentarea arbitrajului comercial în prim-planul activităţii de soluţionare a litigiilor comerciale, de perfecţionare a reglementărilor acestei importante instituţii.

Cartea dedicată arbitrajului maritim reprezintă un demers unic, chiar sui generis, dar pe deplin justificat, ce a apărut din necesitatea suplinirii lacunelor doctrinare, bibliografice şi de jurisprudenţă în această materie, specifică activităţii comerciale din domeniul maritim.

Materia arbitrajului maritim, ca specie de sine stătătoare desprinsă din arbitrajul comercial internaţional, constituie un subiect de interes pentru participanţii la circuitul comercial maritim, navigatori, comercianţi, jurişti şi specialişti în domeniu.

Lucrarea se doreşte a fi un instrument de lucru util, la dispoziţia studenţilor facultăţilor de Drept, masteranzilor, juriştilor practicieni, arbitrilor comerciali şi a altor persoane implicate în activitatea de arbitraj comercial internaţional şi arbitraj maritim, din perspectiva expansiunii impetuoase a acestor instituţii din domeniul juridic şi comercial.

Introducere

Ideea acestei monografii s-a născut în urma unui banal „inventar” al lucrărilor existente în domeniu, ocazie cu care am constatat absenţa unei lucrări consacrate exclusiv problematicii contractului de depozit. Apoi, ultimele decenii au readus în actualitate contracte care păreau desuete, astfel încât termeni precum depozit, warant sau sechestru au redobândit statutul lor juridic. În egală măsură, dispoziţiile noului Cod civil şi ale noilor Coduri de procedură au constituit o adevărată provocare pentru un studiu aprofundat al depozitului.

Astfel, am considerat că, printr-un efort comun, putem complini abordarea actuală, numai secvenţială a contractului de depozit. Pentru pertinenţa informaţiilor, ne-au servit drept temei, în ordinea incidenţei lor, dreptul comun în materie – reprezentat de Codul civil şi de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, Codul comercial, Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, Norma Băncii Naţionale a României nr. 10/2009 pentru aplicarea Regulamentului nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene privind bilanţul sectorului instituţii financiare monetare (reformat 2008/32/ BCE), Codurile de procedură (civilă şi penală) în vigoare şi legile adoptate recent privind noile Coduri de procedură – Legea nr. 134/ 2010 privind Codul de procedură civilă şi Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Acestora li se adaugă şi alte reglementări cu caracter tehnic, din domeniul bancar şi contabil.

Considerăm că reperele din literatura juridică română şi străină şi din jurisprudenţa naţională şi internaţională, indicate în monografie, adaugă „greutăţii” acesteia, justificând titlul ei, simplist, însă generos. XVIII Contractul de depozit şi varietăţile acestuia Lucrarea Contractul de depozit şi varietăţile acestuia analizeaz ă problematica depozitului lato sensu, pe domenii esenţiale de relaţii sociale, reglementate juridic. Pentru accesibilitate, am preferat să ordonăm informaţia, având ca punct de pornire, în mod firesc, dreptul comun, prezent şi viitor.

Prin urmare, lucrarea a fost structurată în patru mari capitole, în următoarea ordine: contractul de depozit civil, contractul de depozit în dreptul comercial, contractul de depozit bancar şi formele pe care le îmbracă depozitul în dreptul procesual. Lucrarea debutează cu analiza problematicii depozitului civil.

Din perspectiva noului Cod civil, aceasta prezintă o deosebită actualitate şi utilitate, întrucât cunoaşterea şi înţelegerea sensului noii reglementări în această materie îşi vor aduce substanţial aportul la creşterea calităţii actului de justiţie, din momentul în care Legea nr. 287/2009 va intra în vigoare. În acest context, în primul capitol al acestei lucrări este tratată problematica contractului de depozit civil, sub toate aspectele pe care aceasta le comportă, atât în lumina dispoziţiilor Codului civil în vigoare, cât şi în lumina dispoziţiilor noului Cod civil. Cu acest prilej, sunt învederate elementele de noutate aduse de noua reglementare civilă în materia depozitului, dispoziţiile acesteia fiind analizate extensiv şi critic.

De asemenea, sunt formulate unele propuneri de lege ferenda, pertinente şi motivate, care să fie avute în vedere de legiuitor, în efortul acestuia de a-şi îmbunătăţi creaţia juridică. Contractul de depozit comercial se detaşează de depozitul din dreptul comun sub aspectul internaţionalităţii, comercialităţii şi regimului său juridic distinct, elemente definitorii, relevate în Capitolul 2 al acestei lucrări, din perspectiva Legii nr. 153/1937 privind magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor.

De esenţa acestuia, este examinată forma pe care trebuie să o îmbrace, poziţionându-l, ca act juridic, la limita solemnităţii şi generând efecte juridice specifice; în schimbul mărfii predate în depozit, depozitarul va emite trei înscrisuri (talonul de depozit, recipisa de depozit şi warantul), care, împreună, au semnificaţia încheierii contractului de depozit comercial, intern sau interna- ţional şi sunt generatoare de efecte juridice specifice.

Din aceastăperspectivă, cât şi pentru integralitatea şi particularizarea contractului, studiul nostru a inclus şi mecanismul de circulaţie juridică a recipiselor de depozit şi a warantului, împreună şi separat, cu reliefarea calităţii şi funcţiei lor juridice, aspecte neidentificate în cadrul altor tipuri de depozite, civile sau bancare. Cercetarea noastră este axată, în Capitolul 3, asupra contractului de depozit bancar de fonduri, dintr-o dublă perspectivă, juridic ă şi economică, încercând o armonizare a celor două paliere.

Sub aspect juridic, sunt supuse examenului nostru critic identitatea, încheierea, efectele, inclusiv protecţia juridică a deponentului şi responsabilitatea juridică a instituţiei de credit, cu relevarea aspectelor caracteristice contractului de depozit bancar. În egală măsură, în lucrarea de faţă am încercat să delimităm, de o manieră netă, contractul de depozit bancar, pe de o parte, de depozitul de drept comun, iar, pe de altă parte de celelalte contracte bancare, de la care cel dintâi împrumută, în principal, caracteristica de contract informatizat.

Cât priveşte depozitul bancar, considerăm că acesta constituie un veritabil act juridic, un produs bancar, intim legat şi gestionat prin intermediul conturilor bancare. Consecvenţi ideii de interdisciplinaritate şi animaţi de dezideratul realizării unui examen complet al problematicii contractului de depozit, am extins studiul juridic al acesteia la varietăţile depozitului bancar de fonduri, frecvent utilizate în practica bancar ă, identificate atât în legea specială, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cât şi în reglementările juridice conexe. În scopul atingerii acestui îndrăzneţ obiectiv, am inclus în studiul nostru perspectiva dreptului financiar şi vamal. Sub aspect economic, sunt abordate instrumentele de lucru necesare evidenţierii în contabilitate a depozitelor.

Sunt tratate, astfel, agregatele depozitului, precum: conturile curente în lei/valută; conturile de economii în lei şi valută; certificatele de depozit; conturile de depozite la termen; conturile de depozite colaterale. Fără a considera că s-a spus despre depozitul bancar tot ce este posibil, atât din perspectiva juridică, cât şi cea a reflectării în contabilitate, sperăm că materialul oferit conţine suficiente elemente XX Contractul de depozit şi varietăţile acestuia pentru înţelegerea mecanismului înregistrării contabile a depozitului bancar şi a efectelor generatoare ale acesteia. Capitolul ultim al lucrării surprinde problematica dintr-un unghi nou, altul decât acela pe care l-a oferit anterior dreptul substanţial.

Fiind materii speciale de procedură, măsurile asigurătorii fac obiectul unei categorii de instituţii juridice întâlnite în dreptul procesual, atât în ramura sa civilă, cât şi în cea penală. Calificate astfel, acestora le sunt dedicate norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu un conţinut şi o sistematizare proprii. Resortul problematicii cu tema de faţă îl constituie premisa că textele procesual-civile, privitoare la măsurile asigurătorii, fac întregirea reglementării juridice a depozitului civil. Relaţia lor cu instituţia juridică a depozitului trebuie căutată în aceea că, în mod implicit, prin condiţiile în care se instituie şi prin mecanismele de funcţionare, măsurile asigurătorii sunt, în genere, modalităţi de păstrare a unor bunuri, de conservare a integrităţii acestora, în vederea valorificării lor ulterioare. Reglementate în ambele Coduri de procedură – ca forme de depozit în sens larg – măsurile asigurătorii sunt, în realitate, pârghii oferite de lege părţii interesate, de a-şi asigura condiţiile realizării viitoare a dreptului, ceea ce a determinat apariţia unor atare mijloace de a proceda juridic pe tărâmul dreptului procesual.

Deşi abordarea insistă pe reglementarea în vigoare, dată fiind prezenţa de dată recentă a legilor privind Noile Coduri de procedur ă, sunt propuse atenţiei, cu titlu succint, şi elementele de noutate, apreciate ca fiind relevante.

Considerăm că lucrarea în întregul său are, deopotrivă, valenţe teoretice şi practice, întrucât, pe lângă trimiterile la textele normative referenţiale, au fost valorificate atât literatura de specialitate cât şi jurisprudenţa, relevante în materie. Contractele-model ata- şate, pe tipuri şi varietăţi de depozite şi aplicaţiile concepute, pe tipuri de depozite bancare de fonduri, sporesc, ne dorim noi, valoarea formativă a lucrării. Este realizat, astfel, în opinia noastră, un examen complet al problematicii, de altfel complexe, a depozitului. Cititorul va constata interdisciplinaritatea abordării depozitului şi complementaritatea capitolelor, fiindu-i înlesnit astfel efortul de înţelegere a regimului său juridic.

Prin caracterul său interdisciIntroducere XXI plinar, lucrarea este adresată unui public compozit, cu o sferă largă de preocupări. În principal, aceasta va fi utilă, considerăm noi, celor care sunt interesaţi de înfăptuirea justiţiei, teoreticienilor dreptului, notarilor publici, comercianţilor depozitari, potenţialilor deponenţi, studenţilor şi, de ce nu, legiuitorului care, permanent preocupat de perfecţionarea operei sale legislative, este interesat de propunerile de lege ferenda formulate de doctrina juridică.

Fiind pe deplin conştienţi că prezenta lucrare este doar perfectibil ă, ne dorim ca aceasta să se constituie într-o operă de cercetare, cu succes la publicul căruia i se adresează şi într-un îndreptar util pentru toţi cei interesaţi de aprofundarea unui domeniu atât de vast şi în continuă evoluţie, precum cel al contractului de depozit.

Autorii

Lucrarea parcurge într-un mod cursiv şi concis materia dreptului comercial. Tabla de materii a acestei ştiinţe juridice este bine conturată de doctrina clasică: actele şi faptele de comerţ, comercianţii şi fondul de comerţ, materia societăţilor comerciale cu reglementarea constituirii, funcţionării, modificării, reorganizării şi încetării societăţilor, obligaţiile comerciale şi titlurile comerciale de valoare.

Materia insolvenţei a fost adusă la zi pentru a surprinde forma prezentă de reglementare a întreprinderii în dificultate, cuprinzând noutăţile reprezentate de mandatul ad-hoc şi concordatului preventiv, alături de procedura insolvenţei care a înglobat materia clasică a falimentului.

TITLU EPUIZAT!

Ediţia a 5-a a culegerii Legislaţia insolvenţei, coordonată de prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, oferă, pe lângă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu ultimele modificări şi completări aduse prin Legea nr. 169/2010 (M.Of. nr. 505 din 21 iulie 2010), şi alte acte normative importante în domeniu.

Cum ar fi Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă, Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, O.G. nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţilor practicienilor în insolvenţă, Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc etc.

TITLU EPUIZAT!

Coordonată şi prefaţată de av. Irina Stănese, lucrarea de faţă cuprinde Legea nr. 59/1934 asupra cecului, dar şi actele normative emise de Banca Naţională a României în vederea aplicării legii, acestea din urmă fiind prezentate în anexă.