Yahoo Messenger
Vizualizare COS
.png){kind=logo}
Descriere
În dreptul roman succesiunea cunoştea mai multe forme: succesiunea ab intestat , succesiunea testamentară şi succesiunea deferită contra testamentului.
În ceea ce priveşte condiţiile generale pentru a moşteni, capacitatea succesorală şi vocaţia succesorală, indiferent de forma succesiunii au acelaşi conţinut ca şi în perioada modernă şi contemporană, cu deosebiri însă importante în ceea ce priveşte statutul juridic al persoanei. Spre exemplu, sclavii nu-i puteau moşteni pe stăpânii lor, cu precizarea că ipoteza contrară era posibilă. O altă situaţie întâlnită în această materie este cea care îi opune pe libert (dezrobit) şi stăpânul său; în această ipoteză, în cazul în care libertul murea fără moştenitori legali, se năştea dreptul patronului (stăpânului) - bona de a dispune de bunurile dezrobitului. Iniţial, patronul putea exercita acest drept chiar în timpul vieţii dezrobitului, iar mai târziu numai în momentul morţii dezrobitului, cu condiţia ca acesta (dezrobitul – n.n.) să nu aibă moştenitori direcţi.
În ceea ce priveşte situaţia oamenilor liberi, pentru aceştia sunt valabile în linii generale condiţiile generale pentru a moşteni. De la această regulă derogă pe cale de excepţie, situaţia latinilor iuniani , care erau sclavii dezrobiţi fără respectarea normelor solemne. Ei trăiau liberi dar mureau sclavi, în sensul că nu puteau dispune de bunurile lor prin testament. Conform statutului lor juridic, moştenitorii lor nu puteau fi chemaţi la moştenire, nici prin lege deoarece normele de ius civile se aplicau în exclusivitate quiritilor şi nici prin testament aşa cum am precizat, bunurile lor revenind stăpânilor.
- Cod: LLDC20100019
- Producator: Redactia Lucrari.ro
- Greutate: 0.000 Kgs
CUPRINS:
TITLUL I – Introducere
Capitolul I – Preliminarii
Capitolul II – Condiţiile generale pentru a moşteni în dreptul roman
Capitolul III – Condiţiile generale pentru a moşteni în vechiul drept românesc
TITLUL II – Condiţiile generale pentru a moşteni
Capitolul I – Generalităţi
Capitolul II – Capacitatea succesorală
Secţiunea 1. – Noţiune
2.1.1. Sediul materiei
2.1.2. Definiţie
2.1.3. Discuţii privind noţiunea de capacitate succesorală
2.1.4. Natura juridică a capacităţii succesorale
2.1.5. Probleme privind capacitatea succesorală în cazul moştenirii prin reprezentare şi prin retransmitere
Secţiunea 2. – Persoanele care au capacitate succesorală
2.2.1. Persoanele fizice în viaţă
2.2.2. Persoanele dispărute
2.2.3. Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii
Secţiunea 3. – Persoanele care nu au capacitate succesorală
2.3.1. Persoanele fizice predecedate
2.3.2. Comorienţii
2.3.3. Persoanele fizice decedate în acelaşi timp – codecedaţii –
2.3.4. Incapacităţi speciale – cetăţenii străini şi apatrizi
Capitolul III – Vocaţia la moştenire
Secţiunea 1. – Noţiune
Secţiunea 2. – Vocaţia succesorală generală şi concretă
TITLUL III – Aspecte privind condiţiile dreptului de moştenire legală
Capitolul I – Noţiune. Moştenire legală
Capitolul II – Enumerarea condiţiilor
Capitolul III – Trăsături ale vocaţiei succesorale legale
Secţiunea 1. – Vocaţia legală generală
Secţiunea 2. – Principiul reciprocităţii vocaţiei legale generale la moştenire
Secţiunea 3. – Vocaţia legală concretă
TITLUL IV – Aspecte privind condiţiile dreptului de moştenire testamentară
Capitolul I – Generalităţi cu privire la testament
Capitolul II – Privire generală asupra condiţiilor de a moşteni prin testament
I. Condiţii de fond
II. Condiţii de formă Capitolul
III – Trăsături ale capacităţii în materia testamentară
Secţiunea 1. – Noţiune
Secţiunea 2. – Incapacităţi de a dispune prin testament
3.2.1. Minorul sub 16 ani nu poate dispune prin testament
3.2.2. Minorii între 16-18 ani pot dispune de 1/2 din masa succesorală, prin testament
3.2.3. Minorii între 16-18 nu pot dispune în favoarea tutorelui lor, prin testament
3.2.4. Incapacitatea interzişilor judecătoreşti şi a persoanelor lipsite de discernământ
3.2.5. Concluzii
Secţiunea 3. – Incapacităţi de a primi prin testament
3.3.1. Incapacităţi de folosinţă
3.3.1.1. Incapacităţi de folosinţă absolute
3.3.1.2. Incapacităţi de folosinţă relative
3.3.2. Incapacităţi de exerciţiu
TITLUL V – Condiţiile dreptului de moştenire contractuală
TITLUL VI – Condiţiile generale pentru a moşteni. Trăsături speciale.
Capitolul I – Statul. Drepturile sale asupra moştenirilor vacante
Secţiunea 1. – Reglementare legală
Secţiunea 2. – Natura juridică
Capitolul II – Statul. Moştenire testamentară
Capitolul III – Persoana juridică. Moştenire testamentară
Capitolul IV – Condiţii generale pentru a moşteni. Elemente de extraneitate în lumina Legii nr. 105/1992
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE
1. Francisc Deak, - “Drept civil. Moştenire legală”, Editura Actami, Bucureşti 1994;
2. Francisc Deak, - “Drept civil. Moştenire testamentară”, Editura Actami, Bucureşti 1995;
3. Dan Chirică – “Drept civil. Succesiuni”, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1998;
4. Valeriu Ciucă – “Procedura partajului succesoral”, Editura Polirom, Iaşi 1997;
5. Ion Zinveliu – “Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1997;
6. Gheorghe Beleiu – “Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L. Bucureşti 1995;
7. Emil Molcuţ, Dan Oancea – “Drept roman”, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti 1993;
8. Emil Cernea, Emil Molcuţ – “Istoria statului şi dreptului românesc”, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti 1994;
9. “Codul civil român”, Ministerul Justiţiei, Bucureşti 1996;
10. C. Nacu, - “Drept civil român”, volumul II, Bucureşti 1902;
11. J. Manoliu, Ştefan Rauschi, - “Drept civil. Succesiuni”, Universitatea Alexandru Ioan Cuza;
12 C. Toader, L. Stănciulescu, R. Popescu, Valeriu Stoica – “Moştenirea testamentară. Transmisiunea şi împărţeala moştenirii”, Bucureşti, 1993;
13. M. Popa – “Drept civil. Succesiuni”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995;
14. Traian Ionaşcu – “Curs de drept civil. Succesiuni şi liberalităţi”, Iaşi 1928.
15. D. Cărpenaru, Francisc Deak – “Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire”, Bucureşti 1983;
16. D. Macovei – “Drept civil. Succesiuni”, Editura Fundaţiei “Chemarea” , Iaşi 1993;
17. I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu – “Drept civil român. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donaţiuni. Testamente”, volumul III, Editura Socer, Bucureşti 1948;
18. M. Mureşan – “Drept civil. Persoanele”, Editura “Cordial” 1992;
19. E. Chelaru – “Unele aspecte în legătură cu circulaţia juridică a terenurilor proprietate privată”, revista “Dreptul”, nr. 9 din 1993;
20. E. Lupan, D. A. Popescu – “Drept civil. Persoana fizică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1993;
21. M. B. Cantacuzino – “Elementele dreptului civil”, 1921;
22. I. P. Filipescu – “Tratat de dreptul familiei”, Editura All, Bucureşti 1998;
23. I. P. Filipescu – “Drept internaţional privat”, Bucureşti 1970;
24. Traian Ionaşcu – “Drept civil. Persoanele”, Litografia şi tipografia învăţământului, Bucureşti 1957;
25. T. R. Popescu – “Drept”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1970;
26. “Jurisprudenţa generală”, 1924, Editura Tipografiei “Curierul judiciar” S.A. Bucureşti;
27. V. Neagu – “Curs de drept civil. Partea generală, persoane şi bunuri”, Litografia învăţământului, unitatea Iaşi, 1957;
28. T. R. Popescu – “Dreptul familiei. Tratat”, volumul I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1960;
29. T. R. Popescu – “Dreptul familiei. Tratat”, volumul II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1965;
30. Ioan Mihuţă, Al. Lesviodax – “Repertoriu de practică juridică în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1970;
31. Ioan Mihuţă – “Repertoriu de practică juridică în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1976;
32. Ioan Mihuţă – “Repertoriu de practică juridică în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1982;
33. S. Şerbănescu – “Codul familiei comentat şi adnotat”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1969;
34. M. Eliescu – “Tratat de drept succesoral”, Editura Humanitas, Bucureşti;
35. M. Eliescu – “Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România”, Editura Academiei, Bucureşti 1966;
36. “Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe 1980”.
37. “Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe 1985”.
38. “Culegere de decizii a Curţii Supreme de Justiţie pe anii 1990-1992”;
39. Emese Florian – “Dreptul familiei”, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1996;
40. Ion Giurculescu, Ion Antonescu – “Drept internaţional privat”, 1906;
42. Ion Peretz – “Curs de istoria statului şi dreptului românesc”, volumul II, Bucureşti 1928;
43. Teodor Sâmbrian – “Drept roman. Principii, instituţii şi texte celebre”, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti 1994;
44. C. Hamangiu, N. Georgean – “Codul civil adnotat”, Editura Librăriei “Universala”, volumul II, Bucureşti 1925;
45. C. Hamangiu, N. Georgean – “Codul civil adnotat”, Editura Librăriei “Universala”, volumul VI, Bucureşti 1930;
46. D. Alexandresco – “Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român”, volumul III-2, Tipografia naţională, Iaşi 1912;
47. D. Alexandresco – “Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român”, volumul IV-1, Tipografia naţională, Iaşi 1912;
48. D. Alexandresco – “Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român”, volumul IV-2, Tipografia naţională, Iaşi 1912;
49. C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu – “Tratat de drept civil român” volumul III, Bucureşti 1928;
50. Valeriu Ciucă – “Procedura partajului succesoral”, Editura Polirom, Iaşi 1997;
51. D. Ciobanu, I. Ivescu, I. Mitrofan – “Moştenirea” Editura Consult, Bucureşti, 1990;
52. Code civil, Editura Dalloz, 1988- 1989;
53. Codul civil italian 1998;
54. Paul Viollet – “Historie du droit civil francais”, Librairie de la Societé du Recueil General des Lois et des avrets, Paris 1905;
55. Henri Leon, Jean Mazeaud – “Leçons de droit civil” volume quatriem, Editions Montchrestien, 1963;
56. A. Colin, H. Capitant – “Cours elemenetaire de droit civil francais”, cinquieme edition, Libraerie Dalloz, Paris 1992, volume III;
57. M. Planiol – “Traité élementaire de droit civil”, tome troisieme, Librairie General de Droit et Jurisprudence, Paris 1905;
58. W. Fildermann – “La nature juridique de la transmision par deces”
59. Francisc Deak – “Tratat de drept succesoral”, EdituraActami, Bucureşti 1999.
60. Tripier – “Codes francais” 1870;
61. “Principii de drept”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1959;
62. “Tratat de drept civil. Partea generală”, volumul I, Editura Academiei, Bucureşti 1989;
63. Aubry & Rau – “Cours de droit civil francais”, tome sixiéme, Imprerie et Librairie Gènèrale de jurisprudence, Paris 1873;
64. “Corpus juris civilis”, Lipsiae, Sumtibus, Baumgaertneri, 1872, volumul I;
65 “Corpus juris civilis”, Lipsiae, Sumtibus, Baumgaertneri, 1872, volumul III;
66. Liviu Stănciulescu – “Drept civil. Dreptul la moştenire”, Editura Atlas Lex, Bucureşti 1996;
67. M. F. Mourlau – “Rèpètitions ecrites sur le Code civil”, tome deuxieme, Garnier - Treres, Librairies – Editeurs, Paris 1881;
68. V. M. Ciobanu – “Tratat teoretic şi practic de Procedură Civilă”, volumul II, Editura Naţional, Bucureşti 1997;
69. D. Cimpoieru – “Moştenirea prin retransmitere” în revista dreptul nr. 4/1995;
70. Florea Măgureanu – “Drept procesual civil român”, volumul I, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1997;
71. E. Safta-Romano, - “Dreptul la moştenire”, Editura Grafix, Iaşi 1992;
72. M. Vilaghy, Gh. Eösi, - “Magyar polgari jog” (drept civil ungar), volumul I Budapesta, 1962;
73. H. Gabor, - “Prezumţiile referitoare la comorienţi în dreptul roman”, tomus XVIII, Budapest 1976;
74. Ph. Malaurie - “Cours de droit civil. Les succesions. Les libéralités”, Paris 1989;
75. D. Alexandresco - “Principiile dreptului civil român”, volumul I-II, Bucureşti 1926;
76. M. B. Cantacuzino – “Curs de drept civil”, Editura Ramuri, Craiova;
77. Alexandru Bacaci – “Nulitatea testamentului pentru lipsa voinţei ori pentru viciile ei”, în RRD nr. 7/1983;
78. “Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe 1956”;
79. “Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe 1974”;
80. “Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe 1977”;
81. Louis Josserand – “Cours de droit civil positif francais”, Librairie du Recueil Sirey, Paris 1933;
82. Dan Chirică – “Drept civil. Contracte speciale”, Editura Lumina Lex, Bucureşti1997;
83. T. R. Popescu – “Curs de drept internaţional privat”, Universitatea Bucureşti 1954;
84. M. Jacotă – “Drept internaţional privat”, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976;
85. D. A. Sitaru – “Drept internaţional privat”, vol I, Editura Holding Reporter Bucureşti 1996.
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR)
Drepturile de copyright asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) publicate pe portalul www.lucrari.ro
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, dreturile de autor asupra lucrării de față aparțin creatorului sau creatorilor lucrării, respectiv S.C. INFO-CONSULTING AGENCY SRL, editurilor care funcţionează în cadrul societăţii (Editura Nomina Lex, Editura Gramen şi Editura Universul Literar) si colectivului de redactie.
Toate drepturile sunt rezervate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
Această lucrare, nici în tot, nici în parte, NU poate fi copiată, reprodusă, tradusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris al SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, semnat şi stampilat de conducerea societăţii.
Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor în format electronic pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau orice alte site-uri care nu sunt proprietatea SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL.
În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile noastre de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind formularul de contact, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită , publicată de editurile noastre (Editura Nomina Lex, Editura Gramen sau Editura Universul Literar)!
Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare!
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Cine a elaborat (conceput) lucrările în format electronic prezentate pe site-ul www.lucrări.ro?
Toate lucrările in format ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute de SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, prin specialiştii noştri, în calitate de avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc. în decursul a peste 10 ani de activitate.
Nu expunem spre vânzare şi nici nu am expus vreodată lucrări în format electronic concepute de alte persoane. De asemenea, nu oferim la schimb lucrări din baza noastră de date!
2. În ce format se predau lucrările în format electronic?
Lucrările în format electronic prezentate pe site-urile firmei noastre se predau atât în format tipărit, cât şi în format electronic (pe CD, în format Word şi PDF).
3. Care este termenul de livrare al lucrărilor în format electronic?
Ca şi cărţile tipărite, şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (FanCourier sau Poşta Română).
4. În ce scop pot folosi o lucrare în format electronic publicată pe site-ul dvs.?
Lucrările în format electronic publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte tipărită, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare etc. etc.
5. Pot folosi aceste lucrări ca şi lucrări de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ?
NU, nu puteti folosi ca atare lucrările noastre ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările în format electronic editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina.
În al doilea rând, Legea educatiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează.
În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE:
1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând o lucrare gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi ştii ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii.
2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative!
3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor .
Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
| Titlul lucrarii: | Conditii generale pentru a mosteni. Capacitatea si vocatia succesorala |
|---|---|
| Autor: | Redactia Lucrari.ro |
| Anul elaborarii: | 2000 |
| Numar de pagini: | 100 |
| Format: | A4 |
| Diacritice: | Da |
| Note de subsol: | Da |
| Format de livrare: | Tiparit hartie A4 + CD, format Word |
| Termen de livrare: | 24-72 ore, prin curier rapid |
|
Acceptarea si renuntarea la mostenireÎn dreptul român, atât în cazul moştenirii legale, cât şi în cazul moştenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral (transmisiune universală ori cu titlu universal) sau a bunurilor determinate din patrimoniu (transmisiune cu titlu particular) operează de drept din momentul deschiderii moştenirii fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui. Mai mult decât atât, în caz de moarte a succesibilului înainte de lichidarea moştenirii la care avea dreptul, ea se retransmite, tot de drept, asupra moştenitorilor săi, ca făcând parte din propriul lăsământ succesoral. Rezultă că, în dreptul nostru, patrimoniul succesoral nu rămâne nici un moment fără titular. Cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moştenirii ea nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Succesibilul are dreptul de a alege – numit drept de opţiune succesorală – între consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii (acceptare pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar) şi desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire. Dreptul de opţiune succesorale cuprinde o sferă foarte largă în ceea ce priveşte dreptul persoanelor de a beneficia de el, dar întrucât tema lucrării noastre este acceptarea şi renunţarea la moştenire ne-am rezumat doar la a face succinte consideraţii cu privire la aspecte generale ale dreptului de opţiune succesorală. Pretul nostru: Lei (Ron) 180.00
|
|
Deschiderea succesiuniiTermenul de succesiune poate fi înţeles atât într-un sens larg, cât şi în sens restrâns. În sens larg, el desemnează „orice transmisiune de drepturi, chiar cu titlu particular”. Astfel, în cadrul dreptului civil, „lato sensu”, prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi, între vii sau pentru cauză de moarte, transmisiunea care poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular. „Stricto sensu”, termenul de succesiune primeşte două accepţiuni : în primul rând, succesiunea, ereditatea sau moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate, la una sau mai multe persoane în viaţă. În acest înţeles, se spune că o persoană succede alteia, sau o moşteneşte; într-un al doilea înţeles, derivând din primul, succesiunea, moştenirea sau ereditatea desemnează patrimoniul transmis „mortis causa”; în această accepţie, se spune că succesiunea sau moştenirea este vacantă sau insolvabilă. Rezultă de aici, că termenul de succesiune, moştenire sau ereditate, înseamnă atât moştenirea mortis causa, cât şi obiectul acesteia. Reţinem astfel, că prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice, persoane juridice sau statul). Pe de altă parte, rezultă din cele amintite că regulile care guvernează moştenirea se pot aplica numai în cazul morţii unei persoane fizice, nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Pretul nostru: Lei (Ron) 220.00
|
|
Dreptul de mostenireDupă cum am subliniat şi reţinut pe parcursul studiului de faţă dreptul de moştenire este garantat prin chiar dispoziţiile Legii fundamentale (art. 46). Pe de altă parte, Codul civil cuprinde două titluri privind instituţia succesiunii: Titlul I „Despre succesiuni” (art. 650-799) şi Titlul II ”Despre donaţiuni între vii şi despre testamente” (art. 800-941). Pe lângă aceste prevederi legale, care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor, Codul civil mai cuprinde şi alte reglementări referitoare la acest domeniu şi cu care dispoziţiile de mai sus se întregesc. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Codul civil,moştenirea este testamentară în cazul în care transmiterea masei succesorale are loc în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea, voinţă manifestată prin testament. După cum am arătat, persoanele desemnate de către testator să culeagă moştenirea poartă denumirea de legatari (moştenitori testamentari), ei putând fi legatari universali, în măsura în care dobândesc întreg patrimoniul defunctului, legatari cu titlu universal, caz în care dobândesc o fracţiune din patrimoniul defunctului şi legatari cu titlu particular, cei care dobândesc o serie de bunuri individuale din patrimoniul lui de cujus. Pe de altă parte, moştenirea este legală când ea se deferă în ordinea şi cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca făcând parte din una din clasele de moştenitori stabilite în Codul civil. Ea se va deferi în temeiul legii numai în măsura în care nu exista testament sau acesta nu îşi produce, în total sau în parte efectele, sau testamentul cuprinde dispoziţii de altă natură ca recunoaşterea unui copil, dispoziţii cu privire la funeralii etc., dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Cele două tipuri de moştenire, expres enunţate de art. 650 din Codul Civil - legală şi testamentară, nu se exclud reciproc, ci pot coexista. Potrivit art. 680 din Codul civil arată că “în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Reţinem totodată că în dreptul nostru, atât în cazul moştenirii legale, cât şi în cazul moştenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral (transmisiune universală ori cu titlu universal) sau a bunurilor determinate din patrimoniu (transmisiune cu titlu particular) operează de drept din momentul deschiderii moştenirii fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui. Mai mult decât atât, în caz de moarte a succesibilului înainte de lichidarea moştenirii la care avea dreptul, ea se retransmite, tot de drept, asupra moştenitorilor săi. Altfel spus, în dreptul nostru, patrimoniul succesoral nu rămâne nici un moment fără titular. Cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moştenirii ea nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Succesibilul are dreptul de a alege - numit drept de opţiune succesorală - între consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii (acceptare pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar) şi desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire. Pretul nostru: Lei (Ron) 230.00
|
|
Drepturile statului asupra mostenirii vacanteArt. 680 din Codul civil este cel care reglementează instituţia succesiunii vacante. Astfel, acest text de lege precizează că: “în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Plecând de la acest text al articolului, în literatura de specialitate se arată că “în lipsă de rude în grad succesibil şi de soţ supravieţuitor şi întrucât nu există legatari, bunurile moştenirii trec în proprietatea statului” conform adagiului latin “fiscus past omnes” sau „nefiind moştenitori legali sau universali, moştenirea este vacantă”. Potrivit umor opinii exprimate în doctrina juridică , o asemenea definiţie de principiu nu este pe deplin edificatoare, întrucât se consideră că este adevărat că în lipsa totală a moştenitorilor legali şi a legatarilor statul are vocaţie succesorală concretă, însă statul are vocaţie succesorală şi în alte cazuri. Pretul nostru: Lei (Ron) 230.00
|
|
Imparteala mosteniriiConceptul de împărţeală desemnează în limbajul obişnuit distribuirea unor bunuri între mai multe persoane. În doctrina juridică împărţeala este definită ca reprezentând operaţiunea juridică care are ca scop curmarea stării de indiviziune şi înlocuirea dreptului indiviz al fiecărui proprietar cu un drept exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri concrete. Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, conceptele de împărţeală, partaj, precum şi sintagma sistarea stării de indiviziune sunt folosite ca sinonime. Împărţeala nu trebuie însă cercetată doar ca o simplă operaţiune în cadrul căreia se realizează o transformare a drepturilor indivize în drepturi divize şi exclusive, întrucât împărţeala se poate realiza fie pe cale convenţională, fie prin intermediul justiţiei. În ambele cazuri este necesară respectarea anumitor condiţii, iar în cazul în care împărţeala se înfăptuieşte pe cale judecătorească şi a unor reguli de procedură. Prin procedura împărţelilor judiciare se desemnează ansamblul regulilor prevăzute de lege care trebuie respectate cu prilejul soluţionării cererilor ce au ca obiect sistarea stării de indiviziune. Sintagma „procedura împărţelilor judiciare” este şi ea sinonimă cu aceea de procedură a partajului sau de procedură privind sistarea stării de indiviziune. Pretul nostru: Lei (Ron) 270.00
|
|
Imparteala mostenirii (2003)Împărţeala (partajul) este operaţiunea juridică prin care încetează starea de indiviziune, în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părţi ideale sunt trecute în proprietatea exclusivă a fiecărui coindivizar şi determinate în materialitatea lor. În conformitate cu prevederile art. 728 C. civ. nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, ceea ce însemnă că dreptul nostru exclude indiviziunea silită. În condiţiile legii, este însă admisă indiviziunea voluntară. Împărţeala (partajul) este o modalitate prin care moştenitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din indiviziune. Partajul nu este însă, singura modalitate de încetare a indiviziunii (el este cel mai des întâlnit în practică). Un ultim aspect pe care îl subliniem este acela că împărţeala poate avea loc prin bună învoială, iar în caz contrar va putea fi realizată pe cale judiciară. În ceea ce priveşte cadrul legal, în prezent, acesta este dat de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 care a introdus Capitolul VII1 intitulat „Procedura împărţelii judiciare”. Astfel aceste reglementări constituie dreptul comun aplicabil oricărei forme de împărţeală, Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea împărţelilor judiciare, fiind abrogată. Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice mortis causaDatorită restrângerilor aduse de lege, o persoană poate dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte numai prin acte revocabile, adică prin legate cuprinse într-un testament; fapt care are menirea să asigure celui care lasă moştenirea, posibilitatea de a dispune până în ultima clipă a vieţii sale de bunurile agonisite de-a lungul vieţii. Deci este interzisă devoluţiunea testamentară a moştenirii printr-un‚ contract, adică un act juridic irevocabil, legea interzicând pactele asupra unei succesiuni viitoare, nedeschise. Constituie pact asupra unei succesiuni viitoare convenţia, nepermisă de lege, prin care o persoană dobândeşte drepturi eventuale la o moştenire sau renunţă a ele. Prohibirea acestor pacte este cunoscută încă din Dreptul roman, în orânduirea sclavagistă, când pater familias trebuia să păstreze neştirbită, facultatea de a face singur şi a desface la proprie voinţă dispoziţiile sale pentru cauză de moarte, păstrând astfel în mâinile sale un puternic instrument de constrângere asupra membrilor familiei. Pretul nostru: Lei (Ron) 310.00
|
|
Rezerva succesorala a sotului supravietuitorDe-a lungul timpului, specialiştii în domeniu au încercat mai multe definiţii privind rezerva succesorală. Astfel, într-o opinie s-a arătat că rezerva este „un drept de familie care constă în aceea că o persoană oarecare găsită în legătură de rudenie cu o alta, este în drept să ceară de la aceasta din urmă ca din avere să lase ceva, astfel încât să nu poată dărui între vii sau prin testament peste o măsură oarecare” (CONSTANTIN NACU) . Într-o altă opinie rezerva este definită ca fiind „o parte din succesiunea ab intestat, garantată în folosul unor moştenitori, numiţi rezervatari, în contra liberalităţilor lui de cujus” (DIMITRIE ALEXANDRESCO). De asemenea, rezerva succesorală a mai fost definită ca fiind „acea parte din moştenire care se cuvine, în puterea legii, moştenitorilor rezervatari şi de care cel care lasă moştenirea nu poate dispune prin liberalităţi”. Ceea ce trebuie reţinut însă este că, în concepţia Codului civil român, rezerva este o parte din moştenirea legală pars hereditatis pe care legea o deferă unei anumite categorii de moştenitori şi nu un drept de creanţă asupra moştenirii (pars bonorurn), fapt ce implică o limitare a dreptului lui de cujus de a dispune cu titlu gratuit de o parte din averea sa. Această parte se constituie într-o masă de bunuri pe care dispoziţiile legale o transmit erezilor rezervatari cu titlu de moştenire legală. Pretul nostru: Lei (Ron) 220.00
|
|
Transmisiunea unei mosteniriAcest ebook se livreaza in forma actualizata, conform noilor coduri, in cca. 4-5 zile din momentul efectuarii comenzii! Transmisiunea are loc – indiferent dacă moştenirea este legală sau testamentară – în clipa în care cel care lasă moştenirea încetează din viaţă, fără a fi nevoie de vreo manifestare de voinţă din partea moştenitorilor. Aşadar, transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care au aparţinut celui ce lasă moştenirea. Trebuie arătat că în patrimoniul succesoral se cuprind numai drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic (patrimoniale); drepturile personale nepatrimoniale sunt strâns legate de persoană şi încetează la decesul persoanei respective. Drepturile din patrimoniul succesoral alcătuiesc activul moştenirii, pe când obligaţiile care lasă moştenirea formează pasivul moştenirii. Pretul nostru: Lei (Ron) 300.00
|
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR)
Drepturile de autor (drepturile de copyright) asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe portalulwww.lucrari.ro
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de autor asupra asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe site-ul www.lucrari.ro aparțin creatorului sau creatorilor lor, respectiv editurilor care funcţionează în cadrul societăţii noastre, colectivului de redacţie, ori editurilor sau autorilor parteneri. Toate drepturile sunt rezervate acestora!
Lucrările prezentate pe site-ul nostru (prin "lucrari" înţelegându-se orice material publicat, fie el carte clasica, manual, ebook, studiu, material, referat etc.) nici în tot, nici în parte, NU pot fi copiate, reproduse, traduse, arhivate sau transmise sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris (semnat si stampilat) al creatorului respectivei lucrări sau companiei care detine drepturile de autor.
Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau pe orice alte suporturi, fără un acord scris.
Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate autorilor lucrărilor sau companiilor producătoare.
În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind telefoanele de contact sau adresa de email, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită din stocul nostru!
Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare!
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
1. Cine a elaborat (conceput) lucrările prezentate pe site-ul www.lucrări.ro?
Toate lucrările in format tiparit şi/sau ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute fie în redacţiile editurilor noastre, prin specialişti din diverse domenii de activitate - avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc., în decursul a peste 10 ani de activitate, fie de societăţile partenere, în special edituri de prestigiu axate pe domeniile juridic, economic, agricol, dar şi din alte ramuri de activitate.
Nu expunem spre vânzare lucrări fără a respecta termenii şi condiţiile contractuale impuse de partenerii nostri ori fără respectarea legislaţiei în vigoare! De asemenea, pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat să fim întrebaţi de către clienţi, facem precizarea că nu oferim la schimb lucrări din stocul nostru!
2. În ce format se predau lucrările comandate?
Lucrările prezentate pe site-urile companiei noastre se predau fie în format tipărit, fie în format şi tipărit şi electronic, ori numai electronic (pe CD, în format Word şi/sau PDF), în funcţie de specificaţiile tehnice indicate pe pagina de prezentare a fiecărui produs.
3. Care este termenul de livrare al lucrărilor?
Atât lucrările tipărite, cât şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (Servicii de transport rapid sau normal). Comenzile care nu pot fi onorate intr-un timp rezonabil datorita lipsei produselor din stoc, vor fi anulate si vom trimite, prin email, notificare catre client despre situatia apărută. Astfel de momente se pot ivi oricand, spre exemplu, din cauza epuizării lucrărilor solicitate la partenerii nostri contractuali (producatori, furnizori etc.).
4. În ce scop pot folosi o lucrare publicată pe site-ul dvs.?
Lucrările publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare.
5. Pot folosi o lucrare de pe site-ul dvs. ca şi lucrare de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ?
NU, nu puteti folosi ca atare lucrările prezentate pe site-ul nostru ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa, în notele de subsol, care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina. De asemenea, lucrarea utilizată trebuie trecută la bibliografia finală a lucrării dvs.
În al doilea rând, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează.
În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE:
1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând, spre exemplu, o lucrare de licenta gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi şti ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii acesteia.
2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative!
3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor.
Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
