Carti tiparite

Cea mai însemnată activitate a organelor judiciare şi a părţilor este consacrată administrării tuturor probelor necesare şi aprecierii lor complete şi juste, în vederea cunoaşterii faptelor, a modului lor real în care sunt expuse. Aceeaşi importanţă este acordată probelor şi mijloacelor de probă de cercetarea ştiinţifică, care consacră problemelor probaţiunii numeroase studii de drept procesual penal, de psihologie judiciară, medicină legală.

Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.

Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.

Materia probelor şi mijloacelor de probă formează un capitol de mare importanţă, încât fără cunoaşterea soluţiilor privind probele şi mijloacele de probă nu este de conceput realizarea funcţiilor şi finalităţilor procesului penal.

Într-adevăr, de modul de abordare a aspectelor legate de probe şi mijloacele de probă (şi, desigur, şi a procedeelor probatorii) depinde un proces echitabil care este de esenţa justiţiei într-o societate civilizată, în orice stat de drept.

Încălcarea oricărei dispoziţii incriminatoare din legea penală face să se nască un conflict, un raport juridic de drept penal, în baza căruia titularul dreptului încălcat va beneficia de protecţia legii penale. Pentru realizarea acestei protecţii, titularul valorii sociale lezate va putea sesiza organele competente, în formele prevăzute de lege, în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului. În felul acesta, conflictul de drept penal care face obiectul raportului juridic penal, este adus în faţa organelor judiciare pentru a fi constatat şi a se stabili ordinea de drept încălcată.

În consecinţă, trebuie să se recurgă la justiţie, singura cale posibilă pentru aplicarea sancţiunii prevăzute de norma penală violată.

Mijlocul juridic creat de lege pentru realizarea ocrotirii penale în mod reactiv, prin aplicarea sancţiunii penale, este acţiunea în justiţie. Pe calea acestei acţiuni se valorifică dreptul privind valorile sociale ocrotite de norma juridică.

Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.

Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.

Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.

În studiul propus sunt analizate din punct de vedere teoretic şi jurisprudenţial condiţiile în care intervine reablitarea de drept şi reabilitarea judecătorească în dreptul român, potrivit legislaţiei în vigoare (Codul penal şi Codul de procedură penală).

Această lucrare este destinată persoanelor care vor să-şi uşureze munca de pregătire a examenului de primire sau definitivare în profesia de avocat şi a fost elaborată ţinând cont de bibliografia recomandată de instituţiile abilitate şi în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul redactarii.

Lucrarea de faţă cuprinde Codul de procedură penală al României, actualizat 2009, cu ultimele modificări şi completări intervenite prin:

- Legea nr. 356/2006, publicată în M. Of. nr. 677 din 7 august 2006;

- O.U.G. nr. 60/2006, publicată în M. Of. nr. 764 din 7 septembrie 2006;

- Legea nr. 79/2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007;

- O.U.G. nr. 31/2008, publicată în M. Of. nr. 224 din 24 martie 2008;

- Legea nr. 57/2008, publicată în M. Of. nr. 228 din 25 martie 2008;

- Legea nr. 8/2009, publicată în M. Of. nr. 105 din 20 februarie 2009;

- Legea nr. 195/2009, publicată în M. Of. nr. 365 din 1 iunie 2009.

Expertiza reprezintă un important mijloc legal de probă, constând în efectuarea de investigaţii, lucrări, analize, calcule, aprecieri şi concluzii cu caracter tehnic. Activităţile sunt realizate de către un specialist dintr-un anumit domeniu şi sunt efectuate din dispoziţia organului de urmărire penală sau a instanţelor de judecată, în scopul lămuririi unor fapte sau împrejurări care formează ori ar urma să formeze obiectul unui proces.

Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului.

Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.

 Cartea abordează aspecte esenţiale privitoare la termenele în procedura penală, începând de la explicarea necesităţii sistematizării activităţii organelor judiciare pe baza acestora şi până la analiza aprofundată a fiecărui termen în parte, prin raportare la jurisprudenţa în materie, precum şi la noul Cod de procedură penală.

Lucrarea analizează modificările aduse prin legea „micii reforme”- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală, precum şi altor acte normative.
Comentând dintr-o perspectivă practică modul în care aceste dispoziţii legale trebuie aplicate, autorii au pregătit un ghid pentru practicieni, atât pe termen lung, după ce aceste dispoziţii vor intra complet în vigoare, dar şi pe termen scurt, analizând aplicarea în timp a dispoziţiilor legii noi. Nu în ultimul rând, lucrarea face o analiză critică a dispoziţiilor legii, oferind, unde este cazul, propuneri de lege ferenda, şi analizează în ce măsură dispoziţiile Legii nr. 202/2010 se corelează cu legislaţia existentă, respectiv cu noile coduri adoptate.