Redactia Lucrari.ro

Atât pe plan internaţional cât şi la nivel naţional, reducerea poluării atmosferice, în general, şi reducerea de emisii la nivelurile ţintă asumate prin Protocolul de la Kyoto, în special, sunt unele dinntre cele mai importante obiective ecologice. Oamenii de ştiinţă analizează strategii şi soluţii pentru a controla efectul de seră datorat emisiilor de gaze, astfel încât să minimizeze impactul negativ al aplicării acestora asupra economiei globale şi să obţină totodată acceptul politic şi social. Printre punctele luate în considerare se află combinarea optimă a reducerii emisiilor din diferite surse şi reţinerea carbonului, regulile şi impactul determinat de mecanismele Protocolului (comerţul cu emisii, mecanisme de dezvoltare curată, implementare comună). De asemenea, o activitate importantă este cea de adaptare: crearea de strategii pentru managementul eficient al resurselor naturale şi a sectoarelor economice cheie şi investigarea căilor de a îmbunătăţii capacitatea societăţii de a se adapta la schimbările climatice.

Pe parcursul a mai multor capitole, lucrarea de faţă îşi propune o analiză detaliată a regimurilor juridice referitoare la fluviile internaţionale, preocupându-se în primul rând de reglementările internaţionale referitoare la Dunăre şi punându-se un deosebit accent pe lucrările Congresului de pace de la Paris, ale Conferinţei de la Londra cu privire la Dunăre, şi pe dezbaterile Comisiei Europene cu privire la regulamentele de navigaţie. Partea finală se ocupă de studiul regimului juridic al Dunării pe teritoriul României, în special de folosirea apelor Dunării în scop de navigaţie, pescuit şi irigaţii în apele Dunării, precum şi de analiza regimurilor juridice ale canalelor Dunăre - Marea Neagră şi Rin – Main – Dunăre.

În perioada actuală, dar mai ales în viitor, conflictul armat va intra tot mai mult în contradicţie cu frustrările determinate de protecţia mediului. Concepţiile de ducere a luptei trebuie armonizate în raport cu constrângerile de mediu, dar totodată trebuie acceptată ideea că lupta armată rămâne în continuare domeniul decisiv al victoriei războiului, şi îndeplinirea scopului politico-militar nu se poate face prin compromisuri în favoarea protejării mediului.

În zilele în care trăim mediul înconjurător se află într-o situaţie de criză, fapt demonstrat, de altfel, atât de organismele internaţionale competente în domeniul protecţiei mediului dar de măsurile din ce în ce mai aspre luate la nivel regional – spre exemplu, măsurile luate de Uniunea Europeană şi Consiliul Europei, şi naţional. Criza mediului înconjurător este un semn că ecosfera se află acum sub o presiune atât de mare, încât păstrarea echilibrului ei este ameninţată.

Astfel, trebuie în mod obligatoriu să se recurgă la găsirea unui şir de relaţii care să lege un factor de cel imediat următor. Scopul legat de problemele mediului este descoperirea modului în care activităţile umane depind de acest mediu şi pe care, la rândul lor le influenţează, adică relaţiile care să lege anumite activităţi umane de ecosistemul de care acestea depind şi pe care, la rândul lor, îl afectează.

Lucrarea de faţă este consacrată cercetării problemelor fundamentale ce sunt de esenţa şi caracterizează răspunderea juridică delictuală pentru prejudicii cauzate mediului, instituţie importantă a dreptului mediului.

Studiul, cuprins în cele patru capitole, porneşte de la o analiză generală a răspunderii juridice în dreptul mediului, printr-o încadrare a temei alese în acest domeniu, mergând până la o analiză profundă a aspectelor pe care le presupune această formă specială de răspundere civilă.

Am tratat astfel aspecte importante precum: formele şi funcţiile răspunderii juridice în dreptul mediului, făcând o scurtă prezentare a celor trei forme de răspundere (civilă, contravenţională şi penală) şi analizând modul de realizare a funcţiilor preventiv-educativă şi reparatoare în dreptul mediului înconjurător.

Întrucât elementele mediului înconjurător precum apa, aerul, climatul, biodiversitatea, sunt consacrate şi recunoscute drept “patrimoniul comun al umanităţii” se impune o armonizare a reglementarilor internaţionale a tuturor statelor pentru lupta împotriva degradării acestora.

Globalitatea în sensul unei concepţii planetare asupra mediului, dar şi în ceea ce priveşte structurile instituţionale ale lumii, are puterea să asigure o dezvoltare economică, socială, cât şi de protecţie a mediului - la nivel local, naţional, regional şi global.

Cele mai predominante reglementări la nivel internaţional sunt de prevenire a daunelor ecologice deoarece prin aceasta se creează conştiinţa globală de conservare şi protejare a mediului înconjurător.

Reglementările internaţionale în domeniul protecţiei mediului vizează în primul rând combaterea degradării mediului înconjurător în toate ţările, şi adoptarea de strategii şi măsuri de prevenire a daunelor ecologice.

Protejarea pe plan internaţional a apelor a parcurs un drum lung de la formularea conceptului la crearea unor norme general acceptate şi punerea lor în practică. Complexitatea şi importanţa acestei tematici dă loc la o tratare mult mai amplă decât spaţiul avut la dispoziţie. Din această cauză am încercat să surprindem elementele principale ale conceptului şi a punerii lui în practică, exemplificând aceasta din urmă, pentru că oricât de generoase ar fi principiile dacă ele nu îşi găsesc aplicarea în practică atunci degeaba este munca oamenilor care s-au luptat să le promoveze.

Unul dintre cele mai mari fluvii internaţionale este şi Rhinul – obiectul lucrării de faţă – un fluviu ce trece pe teritoriul mai multor state udând o regiune foarte bogată şi foarte industrializată din Europa de vest. De altfel, fluviul Rhin a constituit şi constituie una dintre cele mai importante căi de comerţ din Europa.

Intensele utilizări ale fluviului în toate ramurile economiei statelor riverane, dar şi unele accidente produse de-a lungul timpului cu grave implicaţii asupra poluării apelor sale au dus la punerea la punct a unui cadru juridic din ce în ce mai bine conturat. Implicaţii deosebite în ceea ce priveşte regimul juridic al protecţiei Rhinului au în special, Tratatul de pace de la Paris, din 1814, Actul final al Congresului de la Viena din 1815, Convenţia de la Strasbourg din 9 septembrie 1966 privind colectarea, depozitarea şi recepţia deşeurilor survenite în navigaţia renană şi interioară; Convenţia de la Berna din 1963 privind crearea Comisiei de la Koblenz; Acordul de la Bonn din 3 decembrie 1976 şi, în sfârşit, Convenţia pentru protecţia Rinului, adoptată la Berna, la 12 aprilie 1999. Despre toate aceste documente am vorbit însă şi noi, pe parcursul lucrării, studiindu-le detaliat, acolo unde am crezut de cuviinţă.

În topul descoperirilor făcute de om în secolul XX se situează - fără îndoială - energia nucleară a cărei utilizare pe o scară din ce în ce mai largă (într-o perioadă relativ scurtă de timp) a impulsionat şi revoluţionat dezvoltarea omenirii. Dar, dacă în perioada de început a utilizării ei, aceasta a fost considerată a fi soluţia genială pentru diminuarea, foamei de energie, în ultima vreme omenirea este - în mod întemeiat - deosebit de îngrijorată atât de consecinţele concrete cât şi numai de cele potenţiale ale folosirii energiei nucleare, întrucât fie că este utilizată în scopuri paşnice, fie că este folosită în scopuri militare, ea reprezintă un imens pericol pentru mediu şi echilibrul ecologic.

Creşterea violenţei îndreptată asupra copilului reprezintă una dintre problemele sociale cele mai dramatice cu care se confruntă societăţile contemporane.

Violenţa în general şi cea în cadrul familiei în special, nu include doar violenţa fizică (vătămare, lovire, chiar şi omor) ci şi violenţa verbală (insultă, ameninţare), violenţa psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare), violenţa sexuală, precum şi violenţa economică (de exemplu, privarea de mijloace sau bunuri vitale).

Una dintre formele de violenţă îndreptată contra copiilor este şi abandonul – un act de agresivitate de tip special, anormal şi reprobabil.