Redactia Lucrari.ro

Pe parcursul studiului – „Efectele posesiei”, structurat pe patru capitole, vom avea în vedere analiza detaliată a instituţiei posesiei potrivit dispoziţiilor din Noul Cod civil – Legea nr. 287/2009, care a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Totodată, am considerat oportun ca analiza să fie comparativă, fiind amintite în acest sens şi dispoziţiile din Codul civil anterior cu privire la posesie.

 Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă utilă  cu dorinţa de a aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu.

 Bugetul anual al Uniunii Europene reprezintă aproximativ 1% din produsul naţional al Uniunii, echivalentul a aproape 244 EUR per cetăţean al UE. Aceşti bani sunt utilizaţi în scopul îmbunătăţirii vieţii de zi cu zi a locuitorilor. Pentru studenţi, această îmbunătăţire poate lua forma oportunităţilor de a studia în străinătate; pentru întreprinderile mici, ea poate presupune facilitarea accesului la pieţe mai mari şi un mediu de afaceri echitabil. Pentru cercetători, aceasta poate însemna mai multe şanse de a-şi dezvolta ideile. Pentru viitorii angajaţi, ea poate reprezenta noi posibilităţi de instruire. Aşadar, direct sau indirect, toţi avem de câştigat de pe urma activităţilor finanţate de la bugetul UE, fie sub forma plajelor mai curate, a alimentelor mai sănătoase sau a drumurilor mai bune, fie a garantării respectării drepturilor noastre fundamentale.

Referitor la bugetul public, trebuie reţinut că, dacă nici o gestiune sau economie privată nu se poate conduce fără un act de echilibrare a cheltuielilor cu veniturile, cu atât mai mult economia publică, nefiind un scop în sine, ci un mijloc pentru satisfacerea trebuinţelor colective, are nevoie de un program care să prevadă veniturile necesare pentru satisfacerea nevoilor colective. În acest sens în cadrul finanţelor publice ale statului, ansamblul obligaţiilor pecuniare pretinse cetăţenilor ca impozite şi taxe este limitat la trebuinţele de cheltuieli publice, cu ajutorul procedeului financiar al bugetului statului. Aceasta demonstrează necesitatea şi însemnătatea bugetului statului ca procedeu tehnico-financiar de stabilire şi coordonare a veniturilor cu cheltuielile din fiecare an sau perioadă de timp programată.

 Un studiu având ca analiză bugetul şi procedura bugetară în România şi Uniunea Europeană este de actualitate în condiţiile de faţă, când observăm că economia globală, intrată în anul 2008 în cea mai mare criză economică după marea recesiune din anul 1930, a afectat atât ţările dezvoltate, cât şi ţările emergente, demonstrând gradul de interdependenţă a economiilor lumii. Aceste situaţii nefavorabile sub aspect economic s-au propagat şi în România începând cu sfârşitul anului 2008 şi continuă şi la acest mijloc de an 2012.

Atât relaţiile financiare în general cât şi reglementarea lor juridică în special, prezintă o însemnătate deosebită, întrucât finanţele publice participă, în mod direct, la dezvoltarea socio-economică a societăţii. Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea cu eficienţă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, promovarea activităţii de cercetare ştiinţifică, dezvoltarea culturii, învăţământului şi ocrotirii sănătăţii, protecţie socială, protecţie ecologică şi altele.

 Realizarea unei pieţe comune, în care să fie asigurată libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor (libera circulaţie a forţei de muncă) era ceea ce şi-a propus de la bun început Comunitatea Economică Europeană (CEE). Încă din primele rânduri ale Tratatului de la Roma, acest lucru era exprimat în termeni specifici: „Comunitatea are ca misiune, prin realizarea unei pieţe comune şi prin apropierea treptată a politicilor economice ale statelor membre, să promoveze o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii, o expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate crescută, ridicarea accelerată a nivelului de viaţă şi stabilirea unor relaţii mult mai apropiate între ţările care o formează”. Acestui ţel îi erau consacrate 76 de articole în Tratatul de la Roma (TR), înfăptuirea sa fiind programată pe parcursul unei perioade tranzitorii de 12 ani.

 Întotdeauna, dar mai ales în perioade de criză, cum este şi cea pe care o traversează atât România în perioada 2009/2012, cât şi alte economii mult mai dezvoltate, fiscalitatea este crucială pentru suveranitatea naţională deoarece, în lipsa resurselor financiare, guvernele nu pot conduce politicile statului. Ori, în perioade de criză, fiscalitatea într-un stat are poate unul dintre cele mai importante roluri, deoarece de politica fiscală depinde ieşirea unei economii din criză, sau, din contră afundarea. Politica fiscală este o strategie şi, totodată, un instrument de reglare economică ce poate fi folosit pentru a influenţa consumul, a încuraja economisirea sau a direcţiona modul în care companiile sunt organizate.

Sub aspect structural, lucrarea va debuta cu unele scurte consideraţii introductive privind conflictele de muncă. Astfel, în primul capitol se va avea în vedere dezvoltarea noţiunii de „conflict de muncă”, subliniind şi numeroasele clasificări făcute atât în literatura de specialitate, cât şi în actualul cadru legal, respectiv Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. Totodată, în cadrul aceluiaşi capitol va fi prezentată şi evoluţia istorică a reglementărilor conflictelor de muncă în România.

Marele pariu pe care l-a pus Uniunea Europeană este acela că oportunităţile economice ale euro depăşesc ca importantă riscurile implicate de şocurile economice şi discordia politică. Din păcate, acesta este un pariu al cărui rezultat nu va fi stabilit decât, poate, la sfârşitul acestei perioade de criză economică mondială.