Ciupercile din flora spontana a Romaniei

Persoanele interesate sa practice sau doar sa aiba idee despre ceea ce inseamna albinaritul, vor regasi in aceasta carte raspuns la toate intrebarile. Pentru apicultor, lucrul cu albinele nu este numai o indeletnicire secundara, ci poate fi o meserie permanenta cu rezultate foarte satisfacatoare (financiare si nu numai). 

Vă recomandăm si: ALBINELE SI ALBINARITUL. Ghidul Incepatorului (Autor: Ioana Tudor)

Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani.

Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură.

Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine.

...............................................

Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros.

Din Cuprins:

Cap. I Cunoasterea speciilor ornamentale

1. Trandafirul

2. Lianele ornamentale (Arbusti urcatori)

3. Alti arbusti ornamentali

4. Conifere

5. Arbori foiosi

Cap. II Inmultirea plantelor ornamentale

Inmultirea prin seminte

Inmultirea vegetativa a plantelor

Cap. III Plantarea si lucrari specifice de ingrijire aplicate arbotilor si arbustilor ornamentali

CAFEAUA, Autor: Ana Tomescu, Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

Lucrarea este o invitaţie la o ceşcuţă de cafea şi la câteva pagini de lectură care prefigurează o călătorie pe drumul cafelei, drum care străbate meridianele şi paralelele pământului dar şi meridianele şi paralelele timpului.

 Pret intreg: 190.00 Lei (RON)

Pretul nostru: 123 Lei (RON)

Reducere: 67 lei

ACEASTA OFERTA NU MAI ESTE VALABILA!

TITLUL Ciupercile din flora spontana a Romaniei NU MAI ESTE IN STOC!

Creşterea porcilor este parte integrantă din agricultură. Ea constituie o sursă de venit pentru o parte a populaţiei agricole. Diferenţele care pot denatura condiţiile de concurenţă interferează cu buna funcţionare a organizării pieţei comune a porcilor şi a produselor derivate. Prin urmare, a fost  necesară stabilirea unor standarde minime comune pentru protecţia porcilor de fermă şi de îngrăşare, pentru a garanta dezvoltarea raţională a producţiei. Astfel de standarde, adoptate atat de Romania, cat si de Uniunea Europeana, sunt prezentate pe larg in cadrul lucrarii de faţă.

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

Structurata pe parcursul a 7 capitole, prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. in tara noastra, cu actualizare la zi, ce va raspunde problemelor cultivatorilor cu suprafete restranse, in sistem clasic sau celor cu ciupercarii intensive.

Bazele cultivării moderne a lui Lentinus edodes s-au pus în anii ’40 în Japonia când s-au folosit pentru prima oară, de către tânarul student Kisaku Mori, inocul din lemn colonizat cu miceliu. Acest inocul avea forma unor cepuri de lemn şi era introdus forţat în orificii făcute în buştenii de stejar.

După aproximativ un an, timp în care buştenii erau loviţi din când în când, apăreau primele ciuperci, primăvara şi toamna timp de 2-5 ani în funcţie de esenţa de lemn folosită. De asemenea, el credea că pot preveni îmbătrânirea prematură.

Datele istorice arată că de aceste ciuperci se bucurau mai ales privilegiaţii curţilor imperiale, unde ciuperca mai era numită şi „Regele” sau „Monarhul ciupercilor”. În Japonia era denumită şi ciuperca samurai.

Enciclopedia Universală Britannica - Vol. 14 conţine articole care încep cu litera S, de la satrap la stil.

Satrap: Guvernator provincial din Imperiul Ahemenid. Darius I (d. 522–486 î.Hr.) a stabilit 20 de satrapii, care plăteau un tribut anual. Numiţi de rege, satrapii făceau, de obicei, parte din familia regală sau din nobilimea persană şi îşi menţineau funcţia pe o perioadă nedefinită. Ei adunau taxele şi, fiind cea mai înaltă autoritate juridică, erau responsabili pentru siguranţa internă, precum şi pentru formarea şi menţinerea armatei. Controale regulate vegheau la împiedicarea abuzurilor de putere, dar, după a doua jumătate a sec. V î.Hr., odată cu slăbirea autorităţii centrale, satrapiile au devenit practic independente. Alexandru cel Mare şi succesorii săi au menţinut satrapii.

stil misionar sau misionar spaniol: Stil arhitectonic specific misiunilor stabilite de călugării franciscani spanioli în Florida, Texas, Arizona, New Mexico şi, mai ales, în California (1769–1823), SUA. Arcadele erau bogat ornamentate, dar, în general, stilul se caracteriza prin stucaturile albe, simple, geometrice, în combinaţie cu ferestre în ogivă şi interioare decorate cu simplitate. Stilul misionar se mai referă şi la un curent iniţiat de Gustav Stickley, la începutul sec. XX. El a lansat pe piaţă o linie de mobilier şi decoraţiuni masive din stejar, inspirate din cele ale misiunilor spaniole, precum şi proiecte de case pentru cei cu venituri modeste.

Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.

În anul 1707 De Turnefort, botanist francez, a făcut precizarea că sporii au ajuns în gunoi din tubul digestiv al măgarilor, catârilor şi cailor. Dar el nu şi-a pus problema şi cum au ajuns acei spori în intestinele animalelor. Oricum primele culturi au fost obţinute de către grădinarul iscusit La Quintie de la Palatul Versailles în secolul al XIV-lea pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea. În anul 1731 metoda a fost preluată de englezul Miller, menţionat de Griensven în 1988.

Dar, odată cu miceliul, se aduceau în spaţiul de cultură şi boli virale şi fungice.

Constantin şi Matruchot, în 1894, au obţinut germinarea controlată a sporilor şi miceliu din ţesuturi de ciuperci pe care le-a denumit cultură pură, dar tot pe bălegar de cal, după Vedder 1978. Cei doi au păstrat bine secretul până în anul 1902 când americanul Ferguson a descifrat misterul şi a publicat un studiu privind germinarea controlată a sporilor şi creşterea miceliului, făcând astfel să se sfârşească monopolul deţinut de Institutul Pasteur din Franţa.

În anul 1932, James W. Sinden, în Pensylvania, a produs miceliu pe cereale - secară şi mei, metodă ce s-a răspândit în toată lumea, până în 1970.

 Coectia "Siguranta alimentara" din care face parte si lucrarea de fata, cuprinde carti ce aduc in fata citirorilor aspecte reale, existente in preyent, legate de tot ceea ce inseamna siguranta alimentatiei si a alimentelor, preyentandu-se si normele impuse de organismele competente din Romania si uniunea Europeana, aplicabile in fiecare sector angrenat in mecanismul alimentatiei.

In sinteza, lucrarea de fata prezinta o documentata si pragmatica zematica privind managementul tehnic: sisteme, tehnologii, metode si procedee de obtinere a unei cantitati de lapte cat mai mare, de calitate superioara si economica.

Pachetul de fata vine in ajutorul celor care adora ciupercile ca si alimente, celor care vor sa infiinteze o afacere in domeniu, sau pentru cei care vor sa imbine placutul cu utilul!

Cele cinci carti din acest pachet sunt special selectate din varietatea lucrarilor de pe piata, intrucat sunt realizate in mod profesionist, in format de carte de buna calitate, dar sunt in acelasi timp eficiente si complete, venind astfel in ajutor tuturor persoanelor interesate in domeniu!

Cartile pot fi achizitionate si individual!

PRET VECHI: 151 RON

PRET NOU (cu 31% REDUCERE): 105 RON

Pe parcursul activitatii sale, autorul, deschizator de drumuri in domeniul cresterii de pastravi, a adunat experiente valoroase, pe care le ofera in aceasta lucrare practica, celor ce sunt la inceput de drum si celor pasionati de cresterea pastravului

Extras:

Fructele delicioase ale marului Jonathan sau ale parului Williams nu s-au putut obtine doar prin voia naturii. Perfectiunea multora dintre soiurile cunoscute astazi se datoreaza unui proces lent si indelungat de transformare la care au concurat forte diferite. Lupta extrem de dura pentru supravietuire este unul din factorii de selectie naturali. Aceasta selectie naturala, in cele mai multe cazuri, nu a condus la pastrarea soiurilor valoroase pentru om, ci dimpotriva. Astfel, este cunoscut ca soiurile cu cresteri naturale puternice se impun, in lupta pentru existenta, soiurilor cu cresteri mai slabe. Dar soiurile cu cresteri mai slabe, in multe cazuri, rodesc mai devreme si mai abundent, asadar sunt mai interesante pentru om.

Cartea cuprinde cca. 400 retete culinare atat pentru gospodine incepatoare, cat si pentru cele avansate, de la salate, aperitive, supe, ciorbe, mancaruri si pana la deserturi; preparate usoare si diversificate, cu ciuperci cultivate dar si din flora spontana precum bureti, hribi, zbarciogi, galbiori, hulubite s.a.

De asemenea, cartea cuprinde peste 50 de retete de conserve.

În condiţiile în care există o literatură care se preocupă de amfibieni şi reptile, ne propunem să facem aici o serie de treceri în revistă a cărţilor care au astfel de subiecte.

Accentul va cădea în general pe partea dedicată amfibienilor în general şi tritonilor şi salamandrelor în special, dar nu vor fi neglijate nici celelalte ,,târâtoare”.

Trufele sunt ciuperci Ascomycete ce aparţin genului Tuber, formate din asocierea ectomicorizelor cu arbori şi arbuşti. Genul este întâlnit în emisfera de Nord, între 25 şi 60 grade latitudine în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau temperat rece, continental sau continental rece.

În comparaţie cu celelalte specii de ciuperci comestibile din familia Agaricaceae, trufele sunt ciuperci neobişnuite: nu au pălărie şi nici picior, iar ascocarpul, (fructul comestibil) se aseamănă cu tuberculii de cartofi având formă mai mult sau mai putin rotundă sau uşor ovoidală, de mărime ce variază frecvent între 3 – 10 cm în diametru. Cuticula este cerebriformă.

Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.

Există şi o Bursă a trufelor în Italia, cât şi un muzeu în Franţa. Se organizează Congrese, Simpozioane, Conferinţe, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.

Există şi o Confreerie unde se acordă medalii culegătorilor, ce prezintă cele mai valoroase şi mai mari exemplare.