|
Colaborarea internationala in domeniul promovarii drepturilor omului
Descriere
Drepturile omului constituie azi o problematică care poate fi abordată pe planul filozofiei politico-juridice, pe planul cooperării dintre state şi pe plan juridic, unde constituie obiect al reglementărilor juridice internaţionale şi de drept intern. Problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului este reglementată de dreptul constituţional, în plan intern şi, în acelaşi timp, de dreptul internaţional public, la nivel internaţional. Este evidentă astfel, existenţa unei relaţii intern-internaţional, cu privire la obiectul comun al normelor şi la valorile apărate de acestea faţă de fiinţa umană, de demnitatea ei şi deci de drepturile ei fundamentale. Doctrina şi practica drepturilor omului a evoluat în timp. Înainte de cel de-al doilea război mondial, în dreptul internaţional, drepturile omului au fost instituite şi apărate prin instituţii juridice referitoare la intervenţiile umanitare, responsabilitatea statelor pentru atingerile aduse străinilor, protecţia minorităţilor şi dreptul internaţional umanitar. Acesta era efectul unei concepţii tradiţionale conform căreia dreptul internaţional reglementează în mod exclusiv relaţiile dintre state. Se aprecia că normele dreptului internaţional nu au nici o incidenţă asupra relaţiilor dintre un stat şi cetăţenii lui. Cu toate acestea, au existat şi excepţii, dintre care amintim: o intervenţiile umanitare; o apărarea civililor, femeilor şi copiilor în cazul conflictelor armate şi o încercările de a garanta egalitatea de tratament a minorităţilor religioase. După cel de-al doilea război mondial, asistăm la dezvoltarea unei concepţii moderne cu privire la reglementarea internaţională a drepturilor omului. Monstruoasele încălcări al drepturilor omului în timpul războiului au determinat omenirea să adopte un sistem de norme care să prevină suferinţele cauzate de flagelul războiului, dar şi asigure un sistem efectiv de protecţie a drepturilor care existau deja şi erau reglementate de Liga Naţiunilor. Astfel, în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite a fost adoptată Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În prezent, drepturile omului şi respectarea lor confirmă gradul de civilizaţie al unui stat, al unui popor. Recunoaşterea demnităţii umane şi a drepturilor egale ale tuturor oamenilor indiferent de gen, naţionalitate, apartenenţă religioasă, indiferent de vârstă sau condiţie socială, constituie temelia păcii şi a libertăţilor fundamentale, a dreptăţii şi toleranţei faţă de aproape. Problemele referitoare la apărarea drepturilor omului în diferite ţări sunt aceleaşi; doar oamenii şi modalităţile de abordare ale lor sunt diferite. În epoca modernă ne confruntam cu probleme vechi de când lumea… Mondializarea are efect şi în problematica drepturilor omului. Pe plan internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite, iar pe plan european Consiliul Europei, s-au ocupat şi se vor ocupa în continuare, în mod constant de protecţia drepturilor omului. Astfel au fost adoptate şi principalele documente ce vizează drepturile omului – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se regăsesc astăzi, într-un fel sau altul, şi în dreptul intern al tuturor statelor membre. Mecanismul instituţional de control creat de Consiliul Europei, şi în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului va fi în continuare garantul aplicării dispoziţiilor în materie pe plan european. Nu este de neglijat nici rolul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care, în special prin Actul final de la Helsinki, a adus o contribuţie importantă pe linia dezvoltării politicii de protecţie a drepturilor omului, aşa cum nu este de negligat nici rolul altor organizaţii regionale despre care am făcut vorbire în lucrare – cum ar fi Organizaţia Statelor Americane (OSA) şi Organizaţia Unităţii Africane (OUA), care se ocupă de problematica drepturilor omului pe plan regional, la nivelul unor continente. La nivelul Uniunii Europene, aşa cum am amintit pe parcursul lucrării, odată cu summit-ul de la Nisa (sub preşedinţia Franţei), s-a lansat şi Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, Uniunea Europeană începând astfel o nouă eră, în care, aşa cum afirma premierul francez Lionel Jospin, trebuie să se pună bazele unui „proiect social”.
C U P R I N S CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE SECŢIUNEA I - SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI § 1. Începuturile procesului de promovare şi protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului § 2. Evoluţia promovării şi protecţiei drepturilor omului în acte şi documente 7 SECŢIUNEA A II-A - DELIMITĂRI CONCEPTUALE CAPITOLUL II - ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE – PRINCIPAL RESPONSABIL DE PROTECŢIA DREPTURILOR OMULUI PE PLAN INTERNAŢIONAL SECŢIUNEA I - LIGA NAŢIUNILOR – PRECURSOAREA O.N.U. SECŢIUNEA A II-A - CREAREA ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE SECŢIUNEA A III-A - STRUCTURA O.N.U. § 1. Adunarea Generală. § 2. Consiliul Economic şi Social (ECOSOC § 3. Consiliul de Securitate § 4. Secretariatul O.N.U. SECŢIUNEA A IV-A - INSTITUŢIILE SPECIALIZATE ALE O.N.U. SECŢIUNEA A V-A - DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI § 1. Prezentare generală § 2. Drepturile şi libertăţile garantate § 3. Natura juridică a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului SECŢIUNEA A VI-A - PACTELE DIN 1966 § 1. Prezentare generală § 2. Pactul privind drepturile civile şi politice § 3. Primul Protocol Facultativ la Pactul privind Drepturile Civile şi Politice § 4. Al doilea Protocol Facultativ la Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice. § 5. Pactul privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale. CAPITOLUL III - CONSILIUL EUROPEI ŞI ACTIVITATEA SA ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII ŞI PROTECŢIEI DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI SECŢIUNEA I - CONSILIUL EUROPEI – APARIŢIE, EVOLUŢIE, ACTIVITĂŢI SECŢIUNEA A II-A - ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CONSILIUL EUROPEI § 1. Comitetul Miniştrilor § 2. Adunarea Parlamentară § 3. Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei § 4. Secretariatul general SECŢIUNEA A III-A - CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SECŢIUNEA A IV-A - CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ ŞI CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ SECŢIUNEA A V-A - MECANISMUL INSTITUŢIONAL DE APLICARE A CONVENŢIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI § 1. Comisia Europeană a Drepturilor Omului § 2. Curtea Europeană a Drepturilor Omului § 3. Reforma sistemului instituţional. CAPITOLUL IV - ROLUL ORGANIZAŢIEI PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA PRIVIND PROMOVAREA ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI SECŢIUNEA I - EVOLUŢIA ISTORICĂ A O.S.C.E. ŞI CONCRETIZAREA ACTIVITĂŢII SALE SECŢIUNEA A II-A - DOCUMENTE ALE O.S.C.E. CU IMPACT ÎN PROTECŢIA DREPTURILOR OMULUI CAPITOLUL V - PROTECŢIA DREPTURILOR OMULUI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE SECŢIUNEA I - TRATATELE UNIUNII EUROPENE ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR OMULUI SECŢIUNEA A II-A - IMPLICAŢIILE INSTITUŢIILOR EUROPENE PRIVIND APĂRAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI SECŢIUNEA A III-A - LIBERTATEA DE CIRCULAŢIE A PERSOANELOR SECŢIUNEA A IV-A - IDEI DESPRE O CETĂŢENIE UNIONALĂ SECŢIUNEA A V-A - CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE DE LA NISA SECŢIUNEA A VI - O NOUĂ ABORDARE LA NIVEL EUROPEAN: CONSTITUŢIA EUROPEANĂ CAPITOLUL VI - PROMOVAREA ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI ÎN CADRUL ALTOR ORGANIZAŢII REGIONALE SECŢIUNEA I - CARTA AFRICANĂ A DREPTURILOR OMULUI ŞI POPOARELOR SECŢIUNEA A II-A - CONVENŢIA AMERICANĂ A DREPTURILOR OMULUI CAPITOLUL VII – CONCLUZII BIBLIOGRAFIE CUPRINS B i b l i o g r a f i e s e l e c t i v ă I. Cursuri, tratate, monografii A. Literatură română. - P. Bărbulescu, I. Cloşcă, N. Ecobescu, N. Fotino, D. C. Giurescu, E. Glaser, G. Macovescu, R. Neagu, T. Silea, „Dicţionar diplomatic”, Editura Politică, Bucureşti, 1979.
- Maria Bârsan, „Integrarea economică europeană”, Vol. I, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995.
- Barbu B. Berceanu, „Cetăţenia – Monografie juridică”, Editura ALL Back, Bucureşti, 1999.
- Alexandru Bolintineanu, Adrian Năstase, „Drept Internaţional Contemporan”, R.A. „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1995.
- Thomas Buergenthal, Renate Weber, „Dreptul Internaţional al Drepturilor Omului”, Editura All, Bucureşti, 1996.
- Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, „Tratat de drepturile omului”, Editura Europa Nova, 1995.
- Florian Coman, Nicolae Purdă, „Protecţia juridică a drepturilor omului”, Editura Era, 1999.
- Florian Coman, „Drept internaţional public”, Vol. I şi II, Editura Sylvi, Bucureşti, 1999.
- Ion Diaconu, „Drepturile omului în dreptul internaţional contemporan – Manual”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
- Tudor Drăganu, „Declaraţiile de drepturi ale omului şi repercursiunile lor în dreptul internaţional public”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
- Victor Duculescu, „Protecţia juridică a drepturilor omului - mijloace interne şi internaţionale”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
- Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, „Drept Instituţional Comunitar European”, Editura Actami, Bucureşti, 1999.
- Augustin Fuerea, „Instituţiile Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002.
- Augustin Fuerea, „Introducere în problematica dreptului internaţional al drepturilor omului”, Editura Era, Bucureşti, 2000.
- Grigore Geamănu, „Drept Internaţional Contemporan”, Vol. I şi II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
- Dumitru Mazilu, „Drepturile Omului – Concept, exigenţe şi realităţi contemporane”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
- Raluca Miga-Beşteliu, „Drept Internaţional. Introducere în Dreptul Internaţional Public”, Editura ALL, Bucureşti, 1998.
- Irina Moroianu Zlătescu, Rodica Şerbănescu (coord.), „Drepturile femeii – egalitate şi parteneriat”, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1997.
- I. Moroianu Zlătescu, I. Stoica, „Carta Socială Europeană”, IRDO, Bucureşti, 1998.
- Adrian Năstase, „Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol”, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1992.
- Adrian Năstase, „România şi Noua Arhitectură Mondială”, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1996.
- Andrei Popescu, „Dreptul Internaţional al Muncii”, Holding Reporter, Bucureşti, 1998.
- Andrei Popescu, Ion Jinga, „Organizaţii Europene şi Euroatlantice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
- Dumitra Popescu, Adrian Năstase, „Drept Internaţional Public”, Casa de editură şi presă „Şansa SRL”, Bucureşti, 1997.
- Ovidiu Predescu, „Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – Implicaţii ei asupra dreptului penal român”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
- Nicolae Purdă, „Protecţia Drepturilor Omului – Mecanisme interne şi internaţionale” , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
- Ioan Vida, “Drepturile Omului în Reglementări Internaţionale”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
- Marin Voicu, „Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, Editura Juridică, Bucureşti, 2001.
B. Literatură străină. - Aristotel, „Politica”, Editura Naţională, Bucureşti, 1924.
- Mario d’Adio, „Passato, presente e futuro del diritti dell’ uomo”, Fondazione Europea Drăgan, Euroma, Editrice Universitaria di Roma, 1993.
- Jean Charpentier, „Institutions internationales”, Ed. Dalloz, 1991.
- Francis Delperée, „Le mediateur”, Editura Bruylant, Bruxelles, 1995.
- Hugo Grotius, „Despre dreptul războiului şi al păcii”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
- Georgio del Vechio, „Diritto naturale e unità europea, Roma, 1959.
- Giorgio Del Vecchio, „La Declaration des droits de l’Homme et du citoyen dans la révolution française”, Ed. Negard, Deuxiéme édition, 1979.
II. Studii, articole şi alte publicaţii - George Antoniu, „Implicaţii asupra legii penale române a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”, în revista „Studii de drept românesc” nr. 4/1992.
- Corneliu Bîrsan, „Comisia Europeană a Drepturilor Omului”, în „Lumea în care trăim”, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1998.
- Corneliu Bîrsan, „Comisia Europeană a Drepturilor Omului – locul şi rolul ei în cadrul protecţiei internaţionale a drepturilor omului”, în „Revista Română de Drept Umanitar”, nr. 1/1998.
- Corneliu Bîrsan, „Noul sistem european de protecţie a drepturilor omului”, în „Revista Română de Drept Umanitar”, nr. 1/1998.
- F. Caporti, „Study on the Rights of Person belonging to Ethnic, Religions and Linguistic Minorities”, United Nations, New York, 1991.
- Marc-André Eissen, „Statutul Convenţiei şi dreptul penal”, publicat în „Droit de l’home en France”, Ed. Nagel, Strasbourg, 1985.
- William Jefferson Clinton, „Mesaj privind Starea Lumii”, Davos, ianuarie 2000.
- Conference of the reepresentatives of the Governments of the Member States, Bruxelles, 22 decembrie 2000, Doc. SN/533/1/00, Treaty of Nice, Provisional text aproved by the Interngovernmental Conference on institutional reform – www.adobe.com
- „Le Conseil de l’Europe – Activités et réalisations”, Strasbourg, 1998.
- Conseil de l’Europe, „Consiliul Europei şi Protecţia Drepturilor Omului”, Strasbourg, 1991.
- Victor Duculescu, „Tratatul de la Nisa şi reforma instituţională a Uniunii Europene ”, în Revista de Drept Comercial nr. 3/2001.
- H. H. Jescheck, En hommage à Jean Constant, Liege, 1971.
- Zidan Meriboute, „Drepturile omului şi dreptul umanitar în abordarea islamică”, în „Revista Română de Drept Umanitar”, Nr. 1/1994.
- Rigoberta Munchu, „O problemă de identitate”, în, „Revista Română de Drept Umanitar”, Nr. 2/1993.
- A. Popescu, Gh. Brehoi, „Consiliul Europei – Un Consiliu pentru întreaga Europă?”, în „Mărturii despre azi” nr. 27, Bucureşti, 1992.
- A. Popescu, Gh. Brehoi, „Influenţa convenţiilor şi acordurilor elaborate în cadrul Consiliului Europei asupra legislaţiei muncii şi protecţiei sociale”, în „Dreptul” nr. 3/1993.
- Luzius Wildhaber, „Reflecţii asupra primului an de funcţiune a noii Curţi Europene a Drepturilor Omului”, în „Milenium Lectures”, Ed. Basil S. Markesinis, Hast Publiching, Oxford-Postland Ore, 2000.
- „Women 2000 – An investigation into the Status of Women’s Rights in Central and South-Eastern Europe and the Newly Independent States”, International Helsinki Federation for Human Rights (IHF).
- „Un concept românesc al Europei Federale III” – studiu realizat de Preşedintele Adunării Parlamentare a OSCE Adrian Severin şi cunoscutul politolog Gabriel Andreescu, recompensat recent cu premiul I de către Open Society Foundation – în Ziarul „Ziua” din 7 iunie 2001.
- „Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului – Culegere selectivă”, Editura Polirom, Bucureşti, 2000.
III. Acte şi documente - Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948.
- Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966.
- Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966.
- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950.
- Actul Final de la Helsinki, al CSCE, semnat la 1 august 1975.
- Carta Fundamentală a Drepturilor Omului în Uniunea Europeană, decembrie 2000.
- Statutul Consiliului Europei a fost adoptat la Londra la 5 mai 1949.
- Carta Organizaţiei Unităţii Africane (O.U.A.).
- Carta Organizaţiei Statelor Americane (O.S.A.).
- Convenţia Americană privind Drepturile Omului – Pactul de la San José (Costa Rica), 22 noiembrie 1969.
- Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor, iunie 1981
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR) Drepturile de copyright asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) publicate pe portalul www.lucrari.ro În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, dreturile de autor asupra lucrării de față aparțin creatorului sau creatorilor lucrării, respectiv S.C. INFO-CONSULTING AGENCY SRL, editurilor care funcţionează în cadrul societăţii (Editura Nomina Lex, Editura Gramen şi Editura Universul Literar) si colectivului de redactie. Toate drepturile sunt rezervate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL. Această lucrare, nici în tot, nici în parte, NU poate fi copiată, reprodusă, tradusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris al SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, semnat şi stampilat de conducerea societăţii. Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor în format electronic pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau orice alte site-uri care nu sunt proprietatea SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL. Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL. În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile noastre de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind formularul de contact, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită , publicată de editurile noastre (Editura Nomina Lex, Editura Gramen sau Editura Universul Literar)! Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare! ÎNTREBĂRI FRECVENTE 1. Cine a elaborat (conceput) lucrările în format electronic prezentate pe site-ul www.lucrări.ro? Toate lucrările in format ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute de SC INFO-CONSULTING AGENCY SRL, prin specialiştii noştri, în calitate de avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc. în decursul a peste 10 ani de activitate. Nu expunem spre vânzare şi nici nu am expus vreodată lucrări în format electronic concepute de alte persoane. De asemenea, nu oferim la schimb lucrări din baza noastră de date! 2. În ce format se predau lucrările în format electronic? Lucrările în format electronic prezentate pe site-urile firmei noastre se predau atât în format tipărit, cât şi în format electronic (pe CD, în format Word şi PDF). 3. Care este termenul de livrare al lucrărilor în format electronic? Ca şi cărţile tipărite, şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (FanCourier sau Poşta Română). 4. În ce scop pot folosi o lucrare în format electronic publicată pe site-ul dvs.? Lucrările în format electronic publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte tipărită, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare etc. etc. 5. Pot folosi aceste lucrări ca şi lucrări de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ? NU, nu puteti folosi ca atare lucrările noastre ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările în format electronic editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina. În al doilea rând, Legea educatiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează. În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE: 1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând o lucrare gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi ştii ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii. 2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative! 3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor . Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
Titlul lucrarii: |
Colaborarea internationala in domeniul promovarii drepturilor omului
|
Autor: |
Redactia Lucrari.ro
|
Anul elaborarii: |
2003
|
Numar de pagini: |
88
|
Format: |
A4
|
Diacritice: |
Da
|
Note de subsol: |
Da
|
Format de livrare: |
Tiparit hartie A4 + CD, format Word
|
Termen de livrare: |
24-72 ore, prin curier rapid
|
|
Criteriile pentru stabilirea cetăţeniei şi acordarea acesteia sunt prevăzute în legile interne ale statelor. În legislaţia României, articolul 5 din Constituţie (în forma revizuită în 2003), privind cetăţenia, prevede: „(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică; (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.” Asadar, legislaţia românească aplică „dreptul sângelui (jus sanguinis), cetăţenia fiind obţinută prin filiaţie. Alte legislaţii naţionale aplică „dreptul pământului” (jus solis), referindu-se la teritoriul pe care s-a născut persoana. Există şi legislaţii care combină cele două criterii. Libertatea statului de a stabili criteriile si modurile de obţinere a cetăţeniei sale este general admisă, singura limitare a acestei libertăţi operând în cazul când legislaţia privind dobândirea cetăţeniei ar fi bazată pe criterii rasiale, religioase sau politice, încălcându-se astfel normele internaţionale privind drepturile omului.
Pretul nostru: Lei (Ron) 300.00
|
|
Pornind chiar de la titlul lucrării de faţă – „Colaborarea instituţiilor comunitare în cadrul procesului de adoptare a deciziei comunitare” şi având în vedere toate cele exprimate pe parcursul acesteia, se poate spune, fără teama de a greşi, că dreptul comunitar european este format dintr-un ansamblu bine definitivat de acte juridice, ordonate conform unor principii de ierarhie precise şi riguroase, formând ordinea juridică comunitară. Această ordine juridică este însă diferită atât de ordinea juridică internaţională, cât şi de ordinea juridică există pe plan naţional, la nivelul unui stat. Sistemul decizional comunitar a fost caracterizat de Curtea de Justiţie printr-o formulare devenită clasică, potrivit căreia el constituie „o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre”. De aici pot rezulta următoarele trăsături: sistemul juridic comunitar are caracter de ordine juridică, adică reprezintă un ansamblu organizat şi structurat de norme juridice având propriile sale izvoare, dotat cu organe şi proceduri apte să le emită, să le interpreteze, precum şi să constate şi să sancţioneze, dacă este cazul, încălcările; ordinea juridică comunitară este autonomă în raport cu ordinea juridică internaţională, având un grad puternic de centralizare al creării şi aplicării normelor, mai ales prin intervenţia instituţiilor comunitare, ceea ce o apropie de o ordine juridică internă; ordinea juridică comunitară se află în raporturi cu ordinea juridică internă a statelor membre, fiind autonomă şi faţă de aceasta. Aşadar, dreptul comunitar se aplică în cadrul Comunităţilor Europene ca un drept intern al acestora, dar nu şi relaţiilor cu un pronunţat caracter intern al statelor, după cum, de altfel, a statuat şi Curtea de Justiţie. Dreptul comunitar, ca de altfel orice sistem de drept – fie el naţional sau internaţional – are la bază un ansamblu de izvoare, fără de care dreptul ca atare nu ar exista. În ceea ce priveşte dreptul comunitar izvoarele sale sunt multiple: tratatele constitutive şi modificatoare (Tratatele de la Paris, Roma, Maastricht, Amsterdam, Nisa etc.), actele instituţiilor comunitare (regulamente, decizii, directive, avize şi recomandări), Acordurile externe ale Comunităţilor, izvoarele complementare, principiile generale de drept, cutuma şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg. Majoritatea acestora au fost prezentate sau cel puţin amintite în lucrarea de faţă, detaliind acolo unde am considerat necesar, încercând a forma un conţinut compact, care să redea, pe de o parte complexitatea mecanismului de adoptare a actelor la nivel comunitar, dar pe de altă parte, să formeze o imagine cât mai logică şi uşor de reţinut asupra procedurilor de adoptare a deciziei comunitare. Totodată am avut în vedere, spre finalul lucrării, şi dispoziţiile Tratatului de instituirea a unei Constituţii pentru Europa, chiar dacă s-a renunţat la acesta în favoarea unui nou „Tratat de reformă” la al cărui conţinut urmează a începe lucrările chiar în acest an, conform Concluziilor Consiliului European de la Bruxelles din 21-22 iunie 2007. Tratatul de reformă va cuprinde două clauze de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) şi respectiv a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (TCE). TUE îşi va păstra titulatura, iar TCE se va numi Tratatul privind funcţionarea Uniunii, Uniunea având personalitate juridică unică. Cuvântul „Comunitate” se va înlocui cu „Uniune” în întreg textul; se va menţiona faptul că cele două tratate reprezintă tratatele care stau la baza Uniunii şi că Uniunea înlocuieşte Comunitatea şi îi succede acesteia. Alte clauze vor conţine dispoziţiile obişnuite privind ratificarea şi intrarea în vigoare, precum şi dispoziţii tranzitorii. Modificările de natură tehnică aduse Tratatului Euratom şi protocoalelor existente se fac prin protocoale anexate Tratatului de reformă, astfel cum s-a convenit la CIG 2004. TUE şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii nu vor avea un caracter constituţional. Terminologia utilizată în întregul text al tratatelor va reflecta această modificare: termenul „Constituţie” nu va fi utilizat, „Ministrul afacerilor externe al Uniunii” se va numi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate şi se va renunţa la denumirile de „lege” şi „lege cadru”, păstrându-se cele de „regulamente”, „directive” şi „decizii”. În mod similar, nu va mai exista în tratatele modificate nici un articol care să facă referire la simbolurile UE, precum steagul, imnul sau deviza. În ceea ce priveşte supremaţia dreptului comunitar, CIG va adopta o declaraţie care să reamintească jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a UE în materie .
Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Asistenţa judiciară stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigaţie: audierile prin videoconferinţă, echipele comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea spontană de informaţii, supravegherea transfrontalieră, etc. Asistenţa judiciară în materie penală se solicită de autorităţile judiciare competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat. Cele mai importante convenţii multilaterale în această materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. De asemenea, România a încheiat peste 20 de tratate bilaterale în acest sens. Cea mai mare parte dintre acestea impun desemnarea uneia sau mai multor autorităţi centrale pentru transmiterea cererilor şi îndeplinirea altor atribuţii specifice. În România, ca de altfel în marea majoritate a statelor, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală în următoarele materii: extrădare; transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ; recunoaşterea hotărârilor; asistenţă judiciară în faza de judecată. Pentru cererile de asistenţă judiciară în materie penală din faza de cercetare şi urmărire penală autoritatea centrală este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar există şi tratate (cum este cel cu SUA), care impun şi în această fază transmiterea cererilor prin Ministerul Justiţiei. Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea centrală pentru cererile referitoare la cazierul judiciar. Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea directă a cererilor de asistenţă judiciară stricto sensu, fie numai în caz de urgenţă, cu obligativitatea transmiterii unei copii la autoritatea centrală (Primul Protocol adiţional, din 17 martie 1978, la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959), fie în toate cazurile (Al doilea Protocol adiţional, din 8 noiembrie 2001, la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală). De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciară română solicitantă să verifice, în fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispoziţiile cele mai favorabile, iar în cazul convenţiilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor părţi şi eventualele declaraţii ale acestora privind modalitatea de transmitere şi limbile acceptate. În cadrul spaţiului judiciar comun al Uniunii Europene, cooperarea judiciară se desfăşoară în temeiul unor instrumente comunitare care au la bază principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce. Legea română - cadru în domeniu este Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006 şi recent, prin Legea nr. 222/2008, despre care am vorbit pe larg pe întreg parcursul lucrării de faţă. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ca lege-cadru care reglementează unitar diferite forme de cooperare şi asistenţă judiciară internaţională în materie penală a reprezentat, la momentul adoptării, un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene. La elaborarea acesteia a fost avută în vedere legislaţia comunitară în vigoare la acea dată, precum şi instrumentele Consiliului Europei în domeniu care fac parte din acquis-ul comunitar. Evoluţia permanentă a acquis-ului comunitar în domeniul cooperării judiciare în materie penală, precum şi constatarea, în aplicarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală de către judecători, procurori, poliţişti şi reprezentanţii direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei, a existenţei unor reglementări perfectibile, au impus modificarea şi completarea acestui act normativ. Astfel, luând în considerare propunerile practicienilor şi urmărind armonizarea deplină cu normele comunitare în domeniu, Ministerul Justiţiei a elaborat proiecte de modificare a legii care au devenit Legea nr. 224/2006, respectiv Legea nr. 222/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Toate aceste modificări au fost avute în vedere pe parcursul lucrării de faţă unde am încercat, totodată, să formăm o imagine cât mai completă asupra subiectului analizat.
Pretul nostru: Lei (Ron) 320.00
|
|
După cum spunea Secretarul Foreign Office-ului, Robin Cook, în Raportul Departamental pentru anul 2000, „Am intrat deja într-o nouă eră a comunicaţiilor , pieţelor globale, a creşterii legăturilor dintre oameni, ceea ce duce la o redefinire a relaţiilor internaţionale în ansamblul conceptului acestora. Trăim astăzi într-o lume în care naţiunile sunt mai mult interdependente decât independente, unde frontierele sunt traversate din ce în ce mai multe poduri decât separate prin bariere, unde oportunităţile dar şi provocările sunt într-o continuă creştere. În această nouă lume mitul afacerilor externe care trebuie să se petreacă cât mai departe de interacţiunea cu cetăţeanul de rând şi-a pierdut şi utilitatea şi valoarea”. Prin dezvoltarea economică şi socială a omenirii per ansamblu a avut loc drept o consecinţă firească şi o creştere a activităţilor de la nivelul relaţiilor dintre state. Acest fapt duce la o mai mare necesitate a unor reguli precise şi practice bine statuate prin instrumente ale căror recunoaştere pe plan internaţional să nu fie pusă la îndoială de nimeni. Se poate afirma, şi pe bună dreptate că regulile ce guvernează relaţiile diplomatice dintre state sunt prin esenţă mult mai rigide decât alte reguli ale dreptului internaţional care cunosc o schimbare mult mai rapidă şi de fond şi de formă. Totuşi, acest caracter rigid, după părerea noastră trebuie într-o mai mare măsură flexibilizat în faţa noilor probleme apărute mai ales în ultimele decenii: apariţia pericolului nuclear, globalizarea, interdependenţă accentuată între state. Dacă în trecut, deciziile care se luau la nivel politic nu aveau de cele mai multe ori consecinţe negative faţă de cei care le luau, chiar dacă acestea se dovedeau dezastroase pentru masa populaţiei, în acest moment politicul este direct responsabil în faţa socialului şi legat de acesta a economicului. După cum am arătat şi în cuprinsul lucrării de faţă, unii paşi în direcţia modernizării cadrului diplomatic au început să se facă: apariţia birourilor culturale, ataşaţilor de presă, importanţa crescută a departamentului economic în detrimentul celui politic şi militar etc. Importanţa misiunilor diplomatice a crescut indiferent dacă sediul lor se află într-un stat mic sau puternic, aceasta pentru că apariţia unui conflict oriunde în lume poate duce la o destabilizare generală a situaţiei pe tot mapamondul, conflictul ne mai putând fi izolat . Este caracteristică şi o creştere a importanţei dar şi a numărului misiunilor diplomatice a statelor în cadrul unor organizaţii internaţionale. Accesul crescut al masei populaţiei la mijloacele de comunicare face necesară o mai bună comunicare între organele prezentate în această lucrare în relaţia cu cetăţenii. Unele mijloace care acum câteva decenii erau considerate moderne, cum ar fi televizorul, telefonul, sunt astăzi trecute în categoria clasicelor, alte mijloace făcându-şi loc în acest domeniu, având un început promiţător, cum ar fi internetul. Faptul că forţa de muncă are la dispoziţie o piaţă care depăşeşte frontierele propriilor state, face ca mai mulţi cetăţeni ai unui stat să ajungă pe teritoriul altor state, fapt ce duce la creşterea importanţei legăturii acestora cu misiunile diplomatice ale statului al căror cetăţeni sunt, pentru protejarea intereselor lor. Chiar şi turismul internaţional a devenit mult mai intens decât în trecut aducând şi el o participare crescută la afluxul de resortisanţi străini pe teritoriul unui stat. Pe lângă acţiunile pe care misiunile diplomatice trebuie să aibă direct cu impact asupra cetăţenilor statului lor care se află în statul acreditar, îşi păstrează importanţa şi alte activităţi cum este cel de negociere între state, acţiune care deşi de multe ori este secretă şi astfel puţin spectaculoasă pentru publicul larg sunt foarte importante pentru ocolirea situaţiilor de criză care pot apărea sau care există în acel moment.
Pretul nostru: Lei (Ron) 220.00
|
|
DIPLOMAŢIA STATELOR ŞI ROLUL ACESTEIA ÎN MENŢINEREA STABILITĂŢII SOCIETĂŢII INTERNAŢIONALE - PLANUL LUCRĂRII - CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII INTRODUTIVE SECŢIUNEA I: ASPECTE GENERALE PRIVIND DIPLOMAŢIA SECŢIUNEA II: DEFINIŢIA DREPTULUI DIPLOMATIC SECŢIUNEA III: IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC § 1. Cutuma § 2. Convenţiile internaţionale § 3. Doctrina şi jurisprudenţa § 4. Principiile generale de drept CAPITOLUL II: STABILIREA ŞI ÎNTRERUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE SECŢIUNEA I: NOŢIUNEA DE RELAŢII DIPLOMATICE SECŢIUNEA II: ÎNTRERUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE SECŢIUNEA III: RUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE CA ACT CONCERTAT ÎN CADRUL UNEI ALIANŢE, ÎN CADRUL UNUI BLOC SAU DIN CAUZA ALTOR AFINITĂŢI. ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE SECŢIUNEA IV: SUSPENDAREA ŞI RUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE – CONSECINŢE ALE UNEI SCHIMBĂRI RADICALE A SITUAŢIEI POLITICE SECŢIUNEA V: EFECTELE ÎNTRERUPERII RELAŢIILOR DIPLOMATICE CAPITOLUL III: ROLUL MISIUNILOR DIPLOMATICE ÎN PROMOVAREA INTERESELOR NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ALE UNUI STAT SECŢIUNEA I: INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAŢIONALE CARE REGLEMENTEAZĂ RELAŢIILE DIPLOMATICE SECŢIUNEA II: MISIUNILE DIPLOMATICE. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ ŞI PERSONALUL DIPLOMATIC. SECŢIUNEA III: FUNCŢIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE SECŢIUNEA IV: ACTIVITATEA MISIUNILOR DIPLOMATICE ŞI MIJLOACELE DE ACŢIUNE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR SECŢIUNEA V: ROLUL ŞI FUNCŢIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE SPECIALE CAPITOLUL IV: ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ EXERCITATĂ DE ORGANELE INTERNE ALE STATELOR. ELEMENTE SPECIFICE ÎN CAZUL ROMÂNIEI SECŢIUNEA I: ORGANELE STATELOR PENTRU RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. PREZENTARE GENERALĂ SECŢIUNEA II: ŞEFUL STATULUI SECŢIUNEA III: MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE SECŢIUNEA IV: GUVERNUL SECŢIUNEA V: ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ EXERCITATĂ DE ORGANELE INTERNE ALE ROMÂNIEI CAPITOLUL V: CONCLUZII SI OBSERVAŢII FINALE
Pretul nostru: Lei (Ron) 240.00
|
|
Problematica drepturilor omului constituie o problemă de fond cu care, pe plan european, se confruntă foarte multe organizaţii, cele mai importante fiind, până în prezent Consiliul Europei şi OSCE, în ajutorul cărora vine se pare puternic, Uniunea Europeană.
Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Drepturile omului şi respectarea lor confirmă gradul de civilizaţie al unui stat, al unui popor, al unei civilizaţii… Recunoaşterea demnităţii umane şi a drepturilor egale ale tuturor oamenilor indiferent de gen, naţionalitate, apartenenţă religioasă, indiferent de vârstă sau condiţie socială, constituie temelia păcii şi a libertăţilor fundamentale, a dreptăţii şi toleranţei faţă de aproape. Problemele referitoare la apărarea drepturilor omului în diferite ţări sunt aceleaşi; doar oamenii şi modalităţile de abordare ale lor sunt diferite. În epoca modernă ne confruntam cu probleme vechi de când lumea… Mondializarea are efect şi în problematica drepturilor omului. Pe plan internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite, iar pe plan european Consiliul Europei, s-au ocupat şi se vor ocupa în continuare, în mod constant de protecţia drepturilor omului. Astfel au fost adoptate şi principalele documente ce vizează drepturile omului – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se regăsesc astăzi, într-un fel sau altul, şi în dreptul intern al tuturor statelor membre. Mecanismul instituţional de control creat de Consiliul Europei, şi în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului va fi în continuare garantul aplicării dispoziţiilor în materie pe plan european. Nu este de neglijat nici rolul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, care, în special prin Actul final de la Helsinki, a adus o contribuţie importantă pe linia dezvoltării politicii de protecţie a drepturilor omului. Relativ recent, odată cu summit-ul de la Nisa, prin care s-a lansat şi Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, Uniunea Europeană a început o nouă eră, în care, aşa cum afirma premierul francez Lionel Jospin, trebuie să se pună bazele unui „proiect social”. Astfel, în cadrul summit-ului sus-amintit a fost proclamată Carta Drepturilor Fundamentale în Uniunea Europeană, al cărui conţinut a fost introdus în întregime în noul Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa, care, se pare, va intra în vigoare în 2004. Astfel, Uniunea Europeană va intra într-o nouă etapă de dezvoltare, în care se va pune accentul pe o uniune politică.
Pretul nostru: Lei (Ron) 170.00
|
|
Interesul pentru această temă a lucrării a pornit din faptul că, după o privire mai atentă, se poate conchide că drepturile omului sunt sau trebuie să fie piatra unghiulară a oricărei politici nu numai în domeniul dreptului ci şi social, economic, cultural etc. Importanţa promovării drepturilor omului este dată şi prin îndelungile discuţii purtate recent, atât în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, dar şi la nivelul Uniunii Europene, în special după atentatele teroriste din martie 2004, din Spania.
Pretul nostru: Lei (Ron) 230.00
|
|
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, este documentul care a avut o însemnătate excepţională pentru elaborarea şi dezvoltarea conceptului drepturilor omului pe plan naţional şi internaţional şi care înscrie, chiar în primul său alineat, ideea că „recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”. Împreună cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte – Pactul privind drepturile civile şi politice şi Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale şi cele două Protocoale facultative formează, aşa cum sunt denumite de către specialiştii în domeniu - „Carta Internaţională a Drepturilor Omului”. După cum se poate observa din întreg parcursul lucrării, documentele internaţionale amintite mai sus nu sunt nicidecum singurele care urmăresc garantarea drepturilor omului, iar în acest scop, în Capitolul III al lucrării de faţă am analizat, cu titlu de exemplu, câteva dintre cele mai semnificative convenţii elaborate sub egida O.N.U. care ocrotesc fie în mod colectiv anumite categorii de persoane – femei, copii etc., fie se referă la un singur drept – cum este Convenţia cu privire la prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid. Prin convenţiile adoptate şi în vederea urmăririi aplicării acestora au fost create totodată şi mecanismele de natură instituţională şi procedurile de protecţie corespunzătoare. În acest context, importanţa drepturilor omului este dincolo de orice îndoială. Nu numai „mediul academic” intră în interacţiune cu această problemă, ci orice om este direct interesat în această privinţă. În încheiere, având în vedere toate cele redate pe parcursul celor cinci capitole ale lucrării de faţă, nu putem decât să sperăm că am creat o imagine cât mai completă asupra mecanismelor ONU de protecţie a drepturilor omului, mecanisme care, de altfel, stau la baza majorităţii normelor de protecţie a drepturilor omului, pe plan internaţional, regional şi naţional.
Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Drepturile de generaţia a treia sau drepturile de solidaritate cum au fost denumite în literatura de specialitate – dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu sănătos, dreptul la pace – sunt foarte importante pentru că drepturile individuale, fie ele civile, politice, economice, sociale ori culturale, nu se pot realiza şi menţine singure; ele sunt drepturi individuale în societate şi depind de societate. Ele nu pot fi pe deplin respectate dacă societatea este în război sau este subdezvoltată. Însuşi Pactul asupra drepturilor civile şi politice permite derogări de la multe drepturi ale omului „în cazul unor situaţii de pericol public excepţional care ameninţă existenta naţiunii”. Cu toate că unii autori nu sunt de acord cu conceptul de drepturi de solidaritate, afirmând că ele ar duce la o diluare, o denaturare a drepturilor omului, sau că ar fi pierdute din vedere libertăţile individuale, aceste critici nu sunt decât nişte opinii izolate, lipsite de o argumentare clară.
Pretul nostru: Lei (Ron) 240.00
|
|
După cum rezultă şi din conţinutul lucrării de faţă, organizaţiile internaţionale avute în vedere, au ca obiectiv, în general, stabilirea unei linii politice comune a statelor membre faţă de statele terţe. Organizaţiile politico-militare sunt înfiinţate pe baza alianţelor dintre state, care, potrivit dreptului internaţional contemporan, nu trebuie să aibă ca scop decât apărarea colectivă a statelor împotriva unui eventual atac armat. Ele trebuie să aibă un caracter defensiv. Între organizaţiile politice şi cele militare nu se poate stabili întotdeauna o delimitare precisă, deoarece cele două aspecte, în majoritatea cazurilor se îmbină, se află în interdependenţă. Carta O.N.U. admite crearea unor acorduri sau organizaţii regionale, în vederea rezolvării unor probleme care, privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, sunt susceptibile de a forma obiectul unor acţiuni cu caracter regional şi cu condiţia ca ele să fie compatibile cu scopurile şi principiile organizaţiei. Potrivit Cartei, organizaţiile regionale trebuie să servească mai ales la rezolvarea paşnică a diferendelor locale. De asemenea, Carta stabileşte raporturile dintre acordurile sau organizaţiile regionale şi Consiliul de Securitate, în sensul că acesta le poate folosi, unde este cazul, pentru acţiuni de constrângere întreprinse sub autoritatea lui, urmând ca el să fie în permanenţă informat asupra acţiunilor de constrângere pe care aceste organizaţii le întreprind sau intenţionează să le întreprindă. În afara de aceasta, în aplicarea art. 51 din Carta O.N.U., organizaţiile politice şi militare, indiferent dacă au sau nu au caracter regional, nu pot avea ca scop decât autoapărarea colectivă a statelor membre împotriva unui atac armat. Aşadar, organizaţiile politico-militare admise de dreptul internaţional trebuie să întrunească următoarele condiţii: să aibă caracter defensiv, adică să fie înfiinţate în vederea autoapărării colective a statelor situate sau nu în aceeaşi regiune geografică; crearea şi activitatea acestor organizaţii să fie compatibile cu scopurile şi principiile Cartei. În lumina acestor criterii trebuie privite principalele organizaţii politico-militare contemporane avute în vedere pe parcursul lucrării: Organizaţia Naţiunilor Unite – ONU, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord – NATO, Organizaţia Statelor Americane – OSA, Organizaţia Unităţii Africane – OUA, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa – OSCE, Uniunea Europei Occidentale etc. Ca o concluzie, prezenta lucrare, bazată pe un studiu laborios şi documentat, încearcă să aducă în atenţie rolul deosebit de important pe care îl au organizaţiile internaţionale, îndeosebi cele politico-militare, în menţinerea păcii şi stabilităţii mondiale. Aceste probleme sunt astăzi aduse în actualitate, datorită atacurilor teroriste asupra Statelor Unite din 11 decembrie 2001 şi, mai mult, în urma eventualului război împotriva Irakului, problemă care poartă discuţii aprinse încă de la începutul anului 2003, între Statele Unite, pe de o parte, şi Franţa, Germania şi Belgia, pe de altă parte, acestea din urmă opunându-se unei eventuale acţiuni militare în Irak. Acest ultim eveniment amintit a marcat în luna februarie 2003 şi prima criză de proporţii a N.A.T.O., pusă pentru prima dată în istorie, într-o situaţie foarte dificilă.
Pretul nostru: Lei (Ron) 180.00
|
|
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, este documentul care a avut o însemnătate excepţională pentru elaborarea şi dezvoltarea conceptului drepturilor omului pe plan naţional şi internaţional şi care înscrie, chiar în primul său alineat, ideea că „recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”. Împreună cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte - Pactul privind drepturile civile şi politice şi Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale şi cele două Protocoale facultative formează, aşa cum sunt denumite de către specialiştii în domeniu - „Carta Internaţională a Drepturilor Omului”. După cum se poate observa din întreg parcursul lucrării, documentele internaţionale amintite mai sus nu sunt nicidecum singurele care urmăresc garantarea drepturilor omului, iar în acest scop, în capitolele II-V ale lucrării de faţă am analizat, cu titlu de exemplu, câteva dintre cele mai semnificative convenţii elaborate pe plan regional, dintre care se remarcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de Consiliul Europei. Prin convenţiile adoptate şi în vederea urmăririi aplicării acestora au fost create totodată şi mecanismele de natură instituţională şi procedurile de protecţie corespunzătoare. În acest context, importanţa drepturilor omului este dincolo de orice îndoială. Nu numai „mediul academic” intră în interacţiune cu această problemă, ci orice om este direct interesat în această privinţă. În încheiere, având în vedere toate cele redate pe parcursul celor cinci capitole ale lucrării de faţă, nu putem decât să sperăm că am creat o imagine cât mai completă asupra mecanismelor regionale de protecţie a drepturilor omului, mecanisme care, de altfel, stau la baza majorităţii normelor de protecţie a drepturilor omului, pe plan naţional.
Pretul nostru: Lei (Ron) 190.00
|
|
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, este documentul care a avut o însemnătate excepţională pentru elaborarea şi dezvoltarea conceptului drepturilor omului pe plan naţional şi internaţional şi care înscrie, chiar în primul său alineat, ideea că „recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”. Împreună cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte - Pactul privind drepturile civile şi politice şi Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale şi cele două Protocoale facultative formează, aşa cum sunt denumite de către specialiştii în domeniu - „Carta Internaţională a Drepturilor Omului”. După cum se poate observa din întreg parcursul lucrării, documentele internaţionale amintite mai sus nu sunt nicidecum singurele care urmăresc garantarea drepturilor omului, iar în acest scop, în capitolele II-IV ale lucrării de faţă am analizat, cu titlu de exemplu, câteva dintre cele mai semnificative convenţii elaborate pe plan regional, dintre care se remarcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de Consiliul Europei. Prin convenţiile adoptate şi în vederea urmăririi aplicării acestora au fost create totodată şi mecanismele de natură instituţională şi procedurile de protecţie corespunzătoare. În acest context, importanţa drepturilor omului este dincolo de orice îndoială. Nu numai „mediul academic” intră în interacţiune cu această problemă, ci orice om este direct interesat în această privinţă. În încheiere, având în vedere toate cele redate pe parcursul întregii lucrări, nu putem decât să sperăm că am creat o imagine cât mai completă asupra mecanismelor regionale de protecţie a drepturilor omului, mecanisme care, de altfel, stau la baza majorităţii normelor de protecţie a drepturilor omului, pe plan naţional.
Pretul nostru: Lei (Ron) 290.00
|
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR) Drepturile de autor (drepturile de copyright) asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe portalulwww.lucrari.ro În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de autor asupra asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe site-ul www.lucrari.ro aparțin creatorului sau creatorilor lor, respectiv editurilor care funcţionează în cadrul societăţii noastre, colectivului de redacţie, ori editurilor sau autorilor parteneri. Toate drepturile sunt rezervate acestora! Lucrările prezentate pe site-ul nostru (prin "lucrari" înţelegându-se orice material publicat, fie el carte clasica, manual, ebook, studiu, material, referat etc.) nici în tot, nici în parte, NU pot fi copiate, reproduse, traduse, arhivate sau transmise sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris (semnat si stampilat) al creatorului respectivei lucrări sau companiei care detine drepturile de autor. Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau pe orice alte suporturi, fără un acord scris. Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate autorilor lucrărilor sau companiilor producătoare. În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind telefoanele de contact sau adresa de email, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită din stocul nostru! Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare! ÎNTREBĂRI FRECVENTE 1. Cine a elaborat (conceput) lucrările prezentate pe site-ul www.lucrări.ro? Toate lucrările in format tiparit şi/sau ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute fie în redacţiile editurilor noastre, prin specialişti din diverse domenii de activitate - avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc., în decursul a peste 10 ani de activitate, fie de societăţile partenere, în special edituri de prestigiu axate pe domeniile juridic, economic, agricol, dar şi din alte ramuri de activitate. Nu expunem spre vânzare lucrări fără a respecta termenii şi condiţiile contractuale impuse de partenerii nostri ori fără respectarea legislaţiei în vigoare! De asemenea, pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat să fim întrebaţi de către clienţi, facem precizarea că nu oferim la schimb lucrări din stocul nostru! 2. În ce format se predau lucrările comandate? Lucrările prezentate pe site-urile companiei noastre se predau fie în format tipărit, fie în format şi tipărit şi electronic, ori numai electronic (pe CD, în format Word şi/sau PDF), în funcţie de specificaţiile tehnice indicate pe pagina de prezentare a fiecărui produs. 3. Care este termenul de livrare al lucrărilor? Atât lucrările tipărite, cât şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (Servicii de transport rapid sau normal). Comenzile care nu pot fi onorate intr-un timp rezonabil datorita lipsei produselor din stoc, vor fi anulate si vom trimite, prin email, notificare catre client despre situatia apărută. Astfel de momente se pot ivi oricand, spre exemplu, din cauza epuizării lucrărilor solicitate la partenerii nostri contractuali (producatori, furnizori etc.). 4. În ce scop pot folosi o lucrare publicată pe site-ul dvs.? Lucrările publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare. 5. Pot folosi o lucrare de pe site-ul dvs. ca şi lucrare de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ? NU, nu puteti folosi ca atare lucrările prezentate pe site-ul nostru ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa, în notele de subsol, care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina. De asemenea, lucrarea utilizată trebuie trecută la bibliografia finală a lucrării dvs. În al doilea rând, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează. În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE: 1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând, spre exemplu, o lucrare de licenta gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi şti ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii acesteia. 2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative! 3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor. Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
|
Recent vizualizate
Pretul nostru: |
Lei (Ron) 210.00 |
|