|
Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala
Descriere
Cooperarea judiciară internațională și europeană în materie penală își propune să ofere cititorului esențialul a ceea ce sperăm ca în viitor să fie și o disciplină de studiu în Facultățile de Drept din România, lăsând acestuia plăcerea de a descoperi mai mult din "tainele" acestui domeniu, nu doar prin studiul doctrinei de specialitate, ci și prin consultarea nemijlocită a textelor instrumentelor juridice internaționale, a rapoartelor explicative ale acestora, precum și a declarațiilor sau rezervelor unor state la convențiile multilaterale la care sunt parte, utilizând în acest scop (și) sursele electronice indicate de noi.
Autor: |
Florin Răzvan Radu
|
Titlul cartii: |
Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala
|
Producator: |
Editura Wolters Kluwer
|
Data aparitiei: |
2009
|
ISBN: |
973191131-6
|
Numar de pagini: |
646
|
Mod de legare (Coperta): |
Brosat
|
|
Într-un sens strict, Consiliul de Securitate nu este totalmente diferit de Consiliul din 1945. el s-a lărgit, de la cei 11 iniţiali membri ajungând astăzi la 15, cu perspectiva unei alte lărgiri în viitorul previzibil, pentru a reflecta exigenţele unui organism mai reprezentativ pentru majoritatea membrilor Naţiunilor Unite. Printre membrii permanenţi, fotoliul alocat expres Republicii China este ocupat, din 1971, de Republica Populară a Chinei şi fotoliul alocat Uniunii Sovietice este ocupat din 1991 de Rusia. Câţiva noi membri permanenţi pot fi adăugaţi dacă şi atunci când reforma în cursa Consiliului va fi definitivată. În acest moment al redactării articolului este prea devreme să prevedem unde va duce această dezbatere. O problemă practică este reprezentată de faptul că Consiliul, dea lungul anilor, a trecut peste obstacolele procedurale precum dublul drept de veto şi peste aparenta condiţie a Cartei ce prevedea că toţi membri să voteze în favoarea unei rezoluţii ce urma să fie adoptată. Abţinerile au fost tratate ca şi cum ar fi fost „voturi concurente” în conformitate cu conţinutul art. 27 (3). Acest dispozitiv a împiedicat Consiliul să acţioneze, cel puţin în anumite cazuri în timpul Războiului Rece; acesta continuă mecanismul procedural necesar funcţionării Consiliului. De asemenea, problemele de interpretare ale rezoluţiei 1441, care au dus la recenta intervenţie militară din Irak, au pus în discuţie nu doar capacitatea Consiliului de Securitate de a acţiona unitar, ci eficienţa în sine a rezoluţiilor sale în noul context global. Cele mai serioase probleme legale sau quasi-legale ale Consiliului, apărute după Războiul Rece, au fost până acum de o natură în legătură cu care un observator din timpul războiului din Golf nu ar fi visat, că va ajunge în prim-plan. Observatorii se gândeau, mai degrabă, la posibilul abuz al puterii decât la o eventuală renunţare la acesta. Consiliul a invocat Capitolul VII când ameninţarea păcii internaţionale nu era în sine evidenţiată şi a omis în majoritatea cazurilor orice justificare a constatării unei asemenea ameninţări. El a invocat Capitolul VII pentru a autoriza statele membre să folosească forţa armată pentru păstrarea sau restabilirea păcii, fără să se bazeze pe art. 42 şi pe înţelegerile potrivite din art. 43. Pe frontul quasi-legislativ, Consiliul a constituit tribunale privind crimele de război şi în legătură cu care a emis directive pentru ca statele membre să coopereze. El a creat o comisie de compensare pentru a determina creanţele împotriva unui stat agresor. El a împuternicit tribunalele şi comisia să aplice norme ce nu reflectă, în mod necesar, vrei dispoziţii legală internaţională preexistentă.
Pretul nostru: Lei (Ron) 270.00
|
|
Asistenţa judiciară stricto sensu include, inter alia, notificarea (comunicarea) de acte judiciare, comisiile rogatorii, precum şi mijloacele moderne de investigaţie: audierile prin videoconferinţă, echipele comune de anchetă, livrările controlate, transmiterea spontană de informaţii, supravegherea transfrontalieră, etc. Asistenţa judiciară în materie penală se solicită de autorităţile judiciare competente din statul solicitant şi se acordă de autorităţile judiciare din statul solicitat. Cele mai importante convenţii multilaterale în această materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. De asemenea, România a încheiat peste 20 de tratate bilaterale în acest sens. Cea mai mare parte dintre acestea impun desemnarea uneia sau mai multor autorităţi centrale pentru transmiterea cererilor şi îndeplinirea altor atribuţii specifice. În România, ca de altfel în marea majoritate a statelor, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală în următoarele materii: extrădare; transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ; recunoaşterea hotărârilor; asistenţă judiciară în faza de judecată. Pentru cererile de asistenţă judiciară în materie penală din faza de cercetare şi urmărire penală autoritatea centrală este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar există şi tratate (cum este cel cu SUA), care impun şi în această fază transmiterea cererilor prin Ministerul Justiţiei. Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea centrală pentru cererile referitoare la cazierul judiciar. Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea directă a cererilor de asistenţă judiciară stricto sensu, fie numai în caz de urgenţă, cu obligativitatea transmiterii unei copii la autoritatea centrală (Primul Protocol adiţional, din 17 martie 1978, la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959), fie în toate cazurile (Al doilea Protocol adiţional, din 8 noiembrie 2001, la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală). De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciară română solicitantă să verifice, în fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispoziţiile cele mai favorabile, iar în cazul convenţiilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor părţi şi eventualele declaraţii ale acestora privind modalitatea de transmitere şi limbile acceptate. În cadrul spaţiului judiciar comun al Uniunii Europene, cooperarea judiciară se desfăşoară în temeiul unor instrumente comunitare care au la bază principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce. Legea română - cadru în domeniu este Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006 şi recent, prin Legea nr. 222/2008, despre care am vorbit pe larg pe întreg parcursul lucrării de faţă. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ca lege-cadru care reglementează unitar diferite forme de cooperare şi asistenţă judiciară internaţională în materie penală a reprezentat, la momentul adoptării, un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene. La elaborarea acesteia a fost avută în vedere legislaţia comunitară în vigoare la acea dată, precum şi instrumentele Consiliului Europei în domeniu care fac parte din acquis-ul comunitar. Evoluţia permanentă a acquis-ului comunitar în domeniul cooperării judiciare în materie penală, precum şi constatarea, în aplicarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală de către judecători, procurori, poliţişti şi reprezentanţii direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei, a existenţei unor reglementări perfectibile, au impus modificarea şi completarea acestui act normativ. Astfel, luând în considerare propunerile practicienilor şi urmărind armonizarea deplină cu normele comunitare în domeniu, Ministerul Justiţiei a elaborat proiecte de modificare a legii care au devenit Legea nr. 224/2006, respectiv Legea nr. 222/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Toate aceste modificări au fost avute în vedere pe parcursul lucrării de faţă unde am încercat, totodată, să formăm o imagine cât mai completă asupra subiectului analizat.
Pretul nostru: Lei (Ron) 320.00
|
|
Cadrul constituţional european a fost constituit în primul rând plecând de la premisa generală a părinţilor fondatori ai Comunităţilor Europene care au ales calea integrării economice progresive. Construcţia europeană putea fi realizată doar treptat, pe baza unui cadru legislativ şi a unui cadru instituţional adecvat, care se puteau dezvolta şi perfecţiona în timp, pe măsură ce împrejurările au permis-o şi pe măsură ce se putea trece la un nou stadiu al integrării economice. Termenul de “Uniunea Europeană” îşi datorează succesul unei anumite ambiguităţi, deoarece a permis evitarea până la un anumit punct a dezbaterii pe tema definirii ca entitate politică a Comunităţii Europene, cu dilema alegerii între conceptul de federaţie şi cel de confederaţie, cel din urmă fiind agreat de către adepţii interguvernamentalismului. De altfel disputa federaţie-confederaţie s-a perpetuat în timp, fiind conexată şi cu conceptul guvernaţiei multinivel, cu toate că legislaţia comunitară a evoluat substanţial, prin apariţia Tratatelor de la Amsterdam, Nisa şi, foarte recent, Noul Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Totuşi, această “nedeterminare a finalităţilor” a permis evoluţii succesive ale edificiului comunitar, acestea putând fi prezentate ca fiind etape spre un obiectiv predeterminat. Un rol extrem de important cu privire la acest aspect l-au avut izvoarele şi principiile de drept comunitar. Dacă izvoarele dreptului comunitar şi ale ordinii juridice comunitare sunt reprezentate de legislaţia primară, secundară, deciziile CEJ, acordurile internaţionale încheiate de către Comunitate precum şi de către statele membre, la polul opus principiile dreptului comunitar sunt principii generale derivate din natura sa, ca egalitatea şi solidaritatea, principii generale comune sistemelor juridice ale statelor membre, cum ar fi: aşteptarea legitimă, proporţionalitatea, etc. În cadrul procesului de constituire a dreptului comunitar şi a principiilor sale, rolul Curţii Europene de Justiţie a fost fundamental. Principala atribuţie a CEJ era să „vegheze asupra interpretării şi aplicării dreptului comunitar conform tratatului”. Prioritatea normei introduse prin tratatele CEE în faţa normei de drept naţional ‚‚la primauté’’ îşi are originea în dreptul internaţional public. Ceea ce este specific, însă, dreptului comunitar este reglementat în art. 177 din Tratatul CEE, care dă posibilitatea judecătorului comunitar să intervină atunci când problema se pune din punct de vedere al responsabilităţii, adică din momentul producerii de către norma comunitară a efectelor juridice. Tratatul CEE exprimă o viziune ce poate fi tradusă din punct de vedere juridic printr-un anumit număr de principii şi de reguli. Dacă o constituţie conţine o viziune asupra devenirii societăţii, atunci se poate afirma că Tratatul CEE ar constitui o adevărată constituţie, cel puţin din punct de vedere economic. La rândul lor, actele cu caracter normativ emise de către instituţiile Uniunii Europene în cursul exercitării competenţelor sale, reprezintă legislaţia secundară, care este la rândul său una dintre cele mai importante izvoare ale dreptului comunitar.
Pretul nostru: Lei (Ron) 180.00
|
|
Obiectivele Uniunii Europene sunt în concordanţă, pe de o parte, cu cerinţele dezvoltării fiecărei ţări membre iar, pe de altă parte, cu exigenţele evoluţiei, în ansamblu, a economiei europene, în contextul unei economii internaţionale marcată de accentuarea fără precedent a proceselor globalizării. Aceste obiective dau posibilitatea înţelegerii viziunii comune a ţărilor membre privind creşterea economică şi politicile comerciale. Astfel, Uniunea Europeană acţionează pentru: promovarea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate activităţilor economice în toate ţările membre; creşterea economică durabilă şi neinflaţionistă; promovarea unui grad înalt de convergenţă a performanţelor economice; un nivel ridicat de folosire a forţei de muncă şi protecţie socială; creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii; promovarea coeziunii economice şi sociale; promovarea solidarităţii statelor membre în realizarea obiectivelor de performanţă economică şi expansiune comercială, în beneficiul Uniunii, în ansamblu şi al fiecărui membru al ei, în parte. Concordanţa intereselor fiecărui stat membru cu obiectivele fundamentale ale Uniunii rezultă şi din principiile care guvernează aducerea la îndeplinire a acestor obiective. O semnificaţie deosebită au şi principiile: egalităţii de tratament în situaţii identice şi comparabile; proporţionalităţii mijloacelor cu scopul urmărit; loialităţii, în sensul ca toate statele membre să acţioneze pentru îndeplinirea obligaţiilor stipulate în Tratat, abţinându-se de la orice acţiune care ar contraveni realizării obiectivelor convenite împreună. În ceea ce priveşte România, calitatea de membru al UE are şi va avea în continuare un impact major asupra tuturor faţetelor vieţii economice, politice şi sociale. Implicaţiile economice vor fi precumpănitoare, însă se vor înregistra mutaţii radicale şi în domeniile politic, de securitate, social şi cultural. Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor vor trebui reconfigurate, în sensul unui transfer de competenţe către instituţiile comunitare; în acelaşi timp însă, România va beneficia de posibilitatea de a participa, în cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putând astfel să-şi promoveze şi să-şi protejeze mai bine interesele. Sumarizând principalele beneficii oferite de aderarea la Uniunea Europeană se pot aminti: un climat politic şi economic stabil care stimulează o dezvoltare durabilă; predictibilitate şi o stabilitate crescută a mediului economic; creşterea competitivităţii pe piaţa internă, ceea ce va conduce la motivarea şi stimularea agenţilor economici autohtoni în sensul sporirii productivităţii şi a eficienţei prin dezvoltarea de noi produse şi servicii, introducerea tehnologiilor moderne şi diminuarea costurilor de producţie; dezvoltarea comerţului, un stimul important pentru economia naţională şi piaţa forţei de muncă; accesul sporit la pieţele de capital şi investiţii europene, la noile echipamente şi sisteme informaţionale, la know-how-ul managerial şi tehnicile organizaţionale din ţările dezvoltate; prezenţa agenţilor economici români pe o piaţă unică de mari dimensiuni şi cu o portantă deosebită; oportunităţi deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice şi Monetare şi a monedei unice EURO; întărirea securităţii naţionale prin integrarea în mecanismele PESC şi PESA (Politica Externă şi de Securitate Comună şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare); oportunitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor Uniunii Europene; creşterea prestigiului şi consolidarea statutului României în relaţiile cu alţi actori statali, atât pe plan politic, cât şi economic; dobândirea de către cetăţenii români a drepturilor decurgând din acordarea "cetăţeniei europene"; perspective de perfecţionare profesională şi acces pe piaţa europeană a muncii pentru cetăţenii români. În ceea ce priveşte costurile ce trebuiesc suportate pentru aducerea economiei şi a societăţii româneşti la standardele europene, trebuie remarcat că aceste sacrificii şi eforturi sunt inerente în etapa de tranziţie actuală, ele nefiind determinate arbitrar de exigenţele Uniunii Europene, ci constituind preţul reformei indispensabile pentru relansarea României.
Pretul nostru: Lei (Ron) 170.00
|
NOTĂ JURIDICĂ (RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR) Drepturile de autor (drepturile de copyright) asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe portalulwww.lucrari.ro În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de autor asupra asupra cartilor in format clasic (tiparit), asupra manualelor, asupra ebook-urilor (cărţilor/lucrărilor în format electronic) sau oricăror alte materiale, articole, documentatii, studii etc. publicate pe site-ul www.lucrari.ro aparțin creatorului sau creatorilor lor, respectiv editurilor care funcţionează în cadrul societăţii noastre, colectivului de redacţie, ori editurilor sau autorilor parteneri. Toate drepturile sunt rezervate acestora! Lucrările prezentate pe site-ul nostru (prin "lucrari" înţelegându-se orice material publicat, fie el carte clasica, manual, ebook, studiu, material, referat etc.) nici în tot, nici în parte, NU pot fi copiate, reproduse, traduse, arhivate sau transmise sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris (semnat si stampilat) al creatorului respectivei lucrări sau companiei care detine drepturile de autor. Este interzisă, de asemenea, chiar şi după achiziţionare, publicarea lucrărilor pe diverse site-uri tip bază de documente (gen scribd.com sau altele asemănătoare), pe site-uri de socializare sau pe orice alte suporturi, fără un acord scris. Drepturile de distribuţie, atât în România, cât și în străinătate, aparțin în exclusivitate autorilor lucrărilor sau companiilor producătoare. În cazul în care descoperiţi că persoane rău intenţionate au încălcat drepturile de autor, vă rugăm să ne anunţaţi folosind telefoanele de contact sau adresa de email, iar noi vom lua în cel mai scurt timp măsurile legale ce se impun de la caz, la caz. Pentru că vrem să încurajăm respectarea drepturilor de autor pe internet, fiecărei persoane care descoperă un abuz în sensul celor menţionate mai sus, îi vom oferi gratuit o carte tipărită din stocul nostru! Pentru mai multe detalii privind drepturile de autor, accesati termenii si conditiile de colaborare! ÎNTREBĂRI FRECVENTE 1. Cine a elaborat (conceput) lucrările prezentate pe site-ul www.lucrări.ro? Toate lucrările in format tiparit şi/sau ebook, prezentate pe site-urile grupului nostru editorial, sunt concepute fie în redacţiile editurilor noastre, prin specialişti din diverse domenii de activitate - avocaţi, jurişti, economişti, ingineri etc., în decursul a peste 10 ani de activitate, fie de societăţile partenere, în special edituri de prestigiu axate pe domeniile juridic, economic, agricol, dar şi din alte ramuri de activitate. Nu expunem spre vânzare lucrări fără a respecta termenii şi condiţiile contractuale impuse de partenerii nostri ori fără respectarea legislaţiei în vigoare! De asemenea, pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat să fim întrebaţi de către clienţi, facem precizarea că nu oferim la schimb lucrări din stocul nostru! 2. În ce format se predau lucrările comandate? Lucrările prezentate pe site-urile companiei noastre se predau fie în format tipărit, fie în format şi tipărit şi electronic, ori numai electronic (pe CD, în format Word şi/sau PDF), în funcţie de specificaţiile tehnice indicate pe pagina de prezentare a fiecărui produs. 3. Care este termenul de livrare al lucrărilor? Atât lucrările tipărite, cât şi lucrarile în format electronic se livrează, în măsura în care sunt pe stoc, în termen de cca. 2-5 zile lucrătoare, în funcţie de modalitatea de transport aleasă de dvs. (Servicii de transport rapid sau normal). Comenzile care nu pot fi onorate intr-un timp rezonabil datorita lipsei produselor din stoc, vor fi anulate si vom trimite, prin email, notificare catre client despre situatia apărută. Astfel de momente se pot ivi oricand, spre exemplu, din cauza epuizării lucrărilor solicitate la partenerii nostri contractuali (producatori, furnizori etc.). 4. În ce scop pot folosi o lucrare publicată pe site-ul dvs.? Lucrările publicate pe site-ul nostru se pot folosi în orice scop, atât timp cât se respectă legislaţia în vigoare privind drepturile de autor. Spre exemplu, se pot folosi, ca şi orice carte, ca sursă de documentare sau ca material educativ pentru aprofundarea unui anumit domeniu sau temă; se pot folosi la elaborarea propriilor lucrări, articole, referate etc. necesare în procesul educaţional; se pot folosi chiar si citate din lucrări, dar, bineînţeles, cu specificarea sursei de documentare. 5. Pot folosi o lucrare de pe site-ul dvs. ca şi lucrare de licenţă, de disertaţie sau de doctorat ? NU, nu puteti folosi ca atare lucrările prezentate pe site-ul nostru ca lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat etc. pentru că, în primul rând, aţi încălca drepturile de autor. Puteţi însă folosi lucrările editate de noi ca principală sursă de documentare, cu condiţia să specificaţi sursa, în notele de subsol, care trebuie să cuprindă: numele autorului lucrării, titlul lucrării, editura producătoare, anul editării şi pagina. De asemenea, lucrarea utilizată trebuie trecută la bibliografia finală a lucrării dvs. În al doilea rând, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011) interzice expres vânzarea/cumpărarea de lucrări de licenţă, disertaţie, doctorat sau alte asemenea lucrări ştiinţifice, prin dispoziţiile art. 143 alin. (5) stipulând că: "Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat". Totodată noua lege a impus sancţiuni severe atât pentru cei care cumpără astfel de lucrări gata făcute cât şi pentru cadrele didactice, care nu se preocupă de asigurarea originalităţii lucrărilor pe care le coordonează. În aceste condiţii putem să formulăm şi câteva SFATURI şi/sau AVANTAJE: 1. Nu riscaţi exmatricularea sau alte sancţiuni cumpărând, spre exemplu, o lucrare de licenta gata facută, când puteţi să vă procuraţi foarte uşor cărţi şi alte documentaţii necesare concepute de profesionişti şi să vă elaboraţi singuri lucrările, asigurând astfel originalitatea muncii dvs. şi fără să riscaţi absolut nimic! Mai mult decât atât, aveţi şi avantajul că, la final, veţi şti ce aţi scris în propria lucrare şi veţi fi mai bine pregătit în vederea susţinerii acesteia. 2. Elaborând singuri proiectele veţi avea şi garanţia că ce aţi scris este corect, atât din punct de vedere noţional, gramatical etc., cât şi sub aspectul legislaţiei în vigoare! Cu titlu de exemplu, vă amintim că în cazul lucrărilor juridice, veţi găsi de vânzare pe internet fel şi fel de lucrări elaborate de neprofesionisti, redactate fără a se ţine cont de legislaţia în vigoare care în România este într-o continuă schimbare. În aceste condiţii cel mai bine este să folosiţi surse de încredere şi să verificaţi personal schimbările legislative! 3. Elaborând singuri lucrările veți evita încălcarea drepturilor de autor, dacă avem aici în vedere că majoritatea site-urilor care vând lucrări de licență, diplomă, disertație sau doctorat funcționează ilegal, prin punerea în vânzare fără niciun drept, a unor lucrări elaborate de alte persoane şi "adunate" de la profesori, secretariatele facultăţilor, centrele de copiere sau chiar de la firmele care asigură copertarea lucrărilor. Pentru mai multe detalii privind modul de elaborare al unor lucrări de ştiinţifice puteţi consulta ghidul de redactare şi tehnoredactare a unei lucrări ştiinţifice!
|
Recent vizualizate
Pretul nostru: |
Lei (Ron) 85.00 |
|